Unelte

Uneltele nu fac cât costă ci fac cât produc, de asta mie mi-e mult mai ușor să dau bani pe ceva cu care lucrez decât pe ceva ce mă ajută doar tangențial la muncă sau deloc.

Cu toate astea când vine vorba de scris, ceea ce aș putea face și cu un pix și-o hârtie, nu prea ma împinge sufletul la cheltuială. Laptopul pe care am scris 3 cărți și care mi-a servit drept principală sursă de câștig în ultimul an jumătate e o panaramă low-end de la Lenovo.

Cât mai mic și cât mai ușor, dar nu ultrabook că alea, comode și mai mare dragul să lucrezi pe ele, sunt scumpe rău. Cât mai fără figuri și fără performanțe ca să nu-i scadă bateria repede (cu cât rezistă mai mult fără priză cu atât pot să scriu și eu mai liber). Așa au sunat criteriile de achiziționare.

M-am pricopsit un s205 pentru care era prea mult să ruleze un youtube în 720 că-i murea procesorul, dacă deschideam prea multe ferestre în broser făcea pe rănitul și așa mai departe. Stătea peste 4 ore fără baterie și rula word-ul fără probleme, ideal ce mai.

Și uite așa am dus-o fericiți împreună un pic peste 2 ani. În timpul ăsta, forjat în focurile creației, chinuit de inspirația mea titanică, lenovuțul a început să se încălzească din ce în ce mai tare (ce-i drept nici nu l-am deschis vreodată să-l curăț), a crăpat la toate balamalele, ba chiar a început să joace imaginile pe ecran ca-n matrix, cu joc lateral și pâlpâituri multiple.

– Cum adică? Pe ăsta ții tu cartea și imaginile???

Doar când m-a întrebat plin de groază Dani în Deltă despre soarta materialelor scrise și trase pentru Dracula’s Kitchen mi-am dat seama cât de terminat apărea lenovuțul meu unor ochi obiectivi. Am mai tras de el câteva luni, fără să mă îndur să iau altceva până ieri, când pâlpâitul ecranului a ținut cam vreo 5 minute..

I-am luat un Asus să-l înlocuiască, la fel de păcătos ca performanțe, cam la fel de mare dar parcă o idee mai finuț și, doamne-ajută cu ecran mai pițin lucios.

Cât despre lenovuți și-a câștigat, începând cu săptămâna viitoare, o bine meritată vacanță. După ce îmbogățești cultura universală cu trei capodopere parcă e normal să te și odihnești oleacă, nu?

PS. Le-am pus unul lângă altul și ăsta vechi și rablagit se uita cu așa o milă la noutatea abia scoasă din cutie…

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

11 Comments

    • nu-i da “gioarse” copilului… daca merge naspa, in loc sa invete cu placere va prinde ura doar ca se misca naspa. si asta se va resfrange asupra ta, mai tarziu, prin liceu, cand iti va face educatie sexuala 🙂

  1. Eu am o petardă de Toshiba cu rahatul ăsta de Windows 8 pe el de aproape doi ani :)). De câteva ori în perioada asta s-a decis el domne că nu mai vrea să pornească și a trebuit să merg cu el l-a reparat. Inițial voiam să îmi bag Linux pe el, sau, dacă nu mergea, un downgrade la Windows 7. Eh, ce să vezi, nu a mers niciunul deoarece producătorul l-a blocat exclusiv pe Windows 8. :))
    De obicei îmi salvam cartea pe două stick-uri la intervale neregulate de timp, de la o săptămână până la o lună de zile. Eh, ultima oară când panarama asta de laptop a decis să ia o mică pauză dintre cei vii, nu mai salvasem ceea ce scrisesem de vreo trei luni. Nu vrei să știi cum îmi palpita corasonu´ când l-am dus iarăși la reparat, frică fiindu-mi că aș putea pierde tot ceea ce am scris în perioada aia :)))
    De atunci mi-am făcut cont de cloud pe Dropbox și absolut în fiecare seară, după ce scriu, hop, urc noile documente pe cloud. Mult mai comod ca stick-urile deoarece îți ia mai puțin timp de făcut backup-ul, și le poți purta oriunde cu tine fără a le avea neapărat pe ceva fizic.
    Singura parte bună a laptopului ăsta este că m-a făcut mult mai precaut, că dacă era să fie unul baban, nu mai aveam eu niciun cont de cloud :)))

    Reply
    • eu merg pe incredere :))), am incredere in scula si scula imi ramane credincioasa si fidela pana o las eu in pace.

      ps – cu MAC-urile nu merge, domle, e niste cur…e

  2. looooool

    exact de pe o panarama de lenovo din asta, foarte asemanator cu al tau, scriu eu acum la cartea mea

    chiar acum luasem o pauza sa ciuntesc un strugure, sa se mai relaxeze creierul , si zic sa intru pe aici ca nu am mai fost de mult

    i gotta go
    :)))

    Reply

Leave a Comment.