Un an de guvernare, bilanț personal

”Toți sunt la fel”, ”nu mă interesează politica”, ”m-am săturat să votez răul cel mai mic” și alte emanații la fel de idioate mi-au făcut cadou următoarea experiență personală:

  1. Materială

Deși economia duduie, mândria Europei nu alta, că așa zic clar și răspicat toate declarațiile guvernanților în fruntea cu El Dragnea, statul român se împrumută în neștire(că doar nota de plată nu vine acum ci peste câțiva ani, fix când PSD-ul o să urle că cine-o fi atunci la guvernare a sărăcit țara) iar cetățenii lui…

Ratele mi-au crescut cu peste 10% și peste 3 luni o să-mi crească din nou; e ca o rată Făt-frumos, crește în 3 luni cât altele în 10 ani. Coșul de cumpărături al familiei a crescut și el, cum crește cozonacul bucovinean în cuptor, cu 25-30%(familie cu copil mic, nu ne putem restrânge doar la salam cu pâine și hrană spirituală de la antene).

Benzina, aia de zicea Tudose c-a vorbit el cu peco-urile și nu se scumpește, tot aia de zicea Tăriceanu că nu vede nicio diferență de preț, s-a scumpit și ea. Curentul? Imediat. Orice marfă adusă în euro? Pfuuu.

Credeam că iarna trecută a fost grea și mi-am zis că n-o să se mai repete niciodată situația de atunci(mutarea într-o casă presupune tot timpul cheltuieli neprevăzute). Ghici ce? Iarna asta a fost mult mai dureroasă.

Nu asta e însă tragedia, cel puțin nu acolo o văd eu. Materialul se rezolvă cu muncă în plus, muncă mai deșteaptă, tăiat din favoruri amicale, pus orice hobby cheltuie bani pe pauză și așa mai departe.

E însă o parte din mine care nu se mai rezolvă cu nimic.

2. Spirituală

Da, domnilor, anul ăsta a fost plin de revelații spirituale, care m-au schimbat profund și vorbesc extrem de serios când spun asta.

Toate guvernările pe care le-am trăit, indiferent cât de ticăloase, mincinoase și proaste au fost, au încercat să păstreze o aparență de corectitudine, de competență, chiar când furau ca-n codru sau dădeau cu economia de gard.

N-au legalizat furtul din funcție publică(chiar dacă au furat, chiar dacă au controlat justiția, n-au vrut să anuleze statul de drept schimbând legea), n-au eliberat sute/mii de infractori periculoși ca să-și scoată câțiva parteneri de la răcoare și n-au perindat așa colecție de oameni fără nicio pregătire(bacalaureat luat după patruzeci de ani și licențe luate fără prezență pe la niște facultăți doar cu numele nu înseamnă pregătire) în posturi cheie, de importanță națională.

Mai țineți minte când s-a auzit culmea vulgarității în Parlament și ce scârbiți am fost de acel ”ciocu mic”? Înțelegi la ce mă refer? Până acum era o limită de ticăloșie, șmecherie, limbaj pe care oamenii politici se fereau să o încalce în public.

De acolo la ”am poze cu tine făcând sex anal/aș trage cu mitraliera în ei”, la dat cu pumnul în emisiuni televizate, la venit cu interlopi la audieri e o distanță colosală. Mi-a provocat adevărata față a PSD-ului și a clasei politice post-revoluționare, ieșită la iveala de sub spoiala celor câțiva ticăloși cu școală și ștaif, o revelație spirituală?

Nu, dar când o țară este condusă așa, își arată și ea adevărata față.

Să văd cât de ușor le sunt acceptate mizeriile, cum minciuni mai penibile decât cele ale unui copil sunt mestecate și repetate în turmă, cum părinții își spurcă copiii că-s spălați pe creier de corporații, cum pensionarii și bugetarii se unesc înflăcărat chiar împotriva celor care le plătesc salariile și pensiile, cum profesioniștii oricărui domeniu au ajuns dușmani de clasă și proștii clasei modele de urmat, cum ”tu știi să dai cu mătura?” a ajuns singura calificare ce te face pilon al societății, să văd toate astea în lumina zilei a fost un duș rece.

Guvernarea asta nu e o întâmplare, e un rezultat natural a ce suntem ca popor. O clasă politică care a furat an de an cu mai multă nerușinare, care a renunțat an de an la încă o perdea de ascuns ticăloșie, care și-a scos an de an averile furate mai în față și n-a fost pedepsită prin vot niciodată(da, psd-ul sub toate numele lui n-a fost niciodată amenințat cu dispariția capitalului electoral) a înțeles că nu e nevoie să aibă vreo limită.

A înțeles că singura dorință a poporului ăsta nu e legată de principii, de standarde, de ce e corect, de merite, de valoare, ci de ce-i pică lui. A înțeles că o eventuală ciudă a electoratului nu vine din ce ticăloșii fac conducătorii la vârf ci din faptul că n-au cum să le facă și ei. Lasă-i să fure pe cei mulți și ușor de mulțumit, dă-le o pomană, jupoaie-i pe restul și România ți-e la picioare.

Ieșire din bulă, revelație spirituală, cum vreți voi să-i spuneți, dar anul ăsta pentru mine a fost un spectacol schimbător de paradigme. În treizeci și șase de ani nu mi-a fost niciodată rușine să fiu parte din poporul ăsta cu toate hibele, înapoierea și mizeria lui. I-am găsit întotdeauna scuze, am încercat să-i pun bubele pe conjucturi internaționale, ghinion universal și m-am îmbătat cu partea lui frumoasă, atâta cât e.

Un an de mizerie absolută atât la conducerea țării cât și la cei conduși, mi-a rupt pur și simplu rădăcinile. Mi-a terminat toate scuzele pentru români, m-a înfrânt. Nu vreau să-mi cresc copilul în troacă, nu vreau să mai cotizez pentru porci, nu mai vreau să fac nimic pentru neamul ăsta, mă simt străin în țara în care m-am născut.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

3 Comments

  1. Lipsa de educaţie şi lipsa de moralitate au fost întotdeauna problemele noastre, nu sărăcia materială (doar un efect al primelor două). Aşa vor rămâne! Pentru că nemulţumirile poporului sunt DOAR materiale: Nu avem bani, nu avem casă, nu avem autostradă etc. N-am auzit vreun om simplu, din popor, văitându-se: “Băi, ce ticaloşi suntem! Dar ce agramaţi şi inculţi suntem! Hai dracului la şcoală!” Asta nu ne deranjează, dovadă suficientă pentru mine că nici nu vom repara vreodată.

    Ăştia suntem. Şi nici nu am găsit vreo mărturie istorică încurajatoare, că am fi fost vreodată altfel. Noi ca popor, nu vârfuri, excepţii care apar în istoria oricărei naţiuni, indiferent cât de înapoiată.
    Noi, ca popor, aşa suntem. Tot timpul cu şpaga, cu şantajul, cu bârfa, cu căciula în mână la boier, la domnitor, cu pupatul în cur, cu uneltirile, cu trădările, cu analfabetismul, cu înapoierea tehnologică (Nu mă interesează excepţiile, că am aprins primul felinar sau am împins primul tramvai. Restul ţării trăia in Evul Mediu).

    Cel mai tare mă va enerva anul ăsta festivismul din jurul centenarului. Toţi politicienii pompează în direcţia asta, toţi sunt cu sărbătoritul şi concordia. Ce om avea de sărbătorit în ăştia 100 de ani? Jumate s-au ars în comunism, trei decenii au încercat alţii să ne spele (forţat!) comunismul de pe piele. Poate să-i comemorăm pe cei care au murit în războaie şi la revoluţie “Uite-i, mă, săracii, pentru ce şi pentru cine au murit…”
    În afară de pomenirea morţilor, nu văd ce am putea alege din ăştia 100 de ani.

    Reply
    • Nu e ca și cum aș fi adorat vreodată vâna românului, la mine ceața cu cei mai daci dintre traci, speranța creștinismului european și buricul Universului din Bucegi s-a ridicat imediat ce-am ieșit din cătun.

      Nu poți să te uiți în jur, cu mai mult de doi neuroni, la cum suntem obișnuiți să facem lucrurile și să ne purtăm noi cu noi și să rămâi mândru de ce fatalități le-am dat turcilor și cum asta ne face miezul nobil al binelui global.

      Însă e mare diferență între a-ți vedea poporul cu rele și bune și a fi obligat de același popor să ai furtul ca model, prostia ca valoare de defilat, corectitudinea și competența ca lucruri de urât, pe față, ca discurs public de aliniere generală.

      Sau ar trebui să fiu mândru că în sfârșit românii au renunțat la ipocrizie și măcar nu mai dau din gură despre cum suntem noi curați ca picăturile de rouă și acum trâmbițează sincer – DA, ne place furtul și prostia, ăștia suntem?

Leave a Comment.