Ucraina, noul teren de joacă

razboi rece“Statele democratice trebuie să depăşească momentul declaraţiilor de bune intenţii (…) Dacă statele UE, NATO nu vor trece rapid la sprijinirea armatei ucrainene cu echipamentele necesare pentru a face faţă Rusiei, şansele guvernului de la Kiev de a pune sub control estul Ucrainei devin iluzorii şi există riscul unui măcel la adresa Ucrainei” (Traian Băsescu)

Cum? Nu, nu, nu. Văd că deja circulă ştiri despre sute de vehicule militare transportate de NATO în estul Europei. Asta mi se pare de departe cea mai proastă soluţie pentru Ucraina. Nu ar fi pentru prima dată când americanii şi ruşii îşi scot jocăriile pe teritoriul altei ţări. Vietnam, Afganistan (războiul din anii ’80), exemple clare în care ţara gazdă a terminat jocul cea mai bombardată. La propriu.

Parcă eram cu sancţiuni economice, soluţii diplomatice, presiuni puse pe oligarhii ruşi, pentru ca la rândul lor să pună presiune pe Putin. Gata, am renunţat? Dar de ce? Păreau bune, elegante şi pline de democracy soluţiile astea. Aveam încredere în ele şi nu am fost singurul.

Probabil şi conflictul armat are în spate foarte mulţi bani. Dar nu e vorba doar de asta. Sunt momente când trebuie să recunoaştem: Da, omul este o specie violentă!

Yipi ka yei, hai cu tănculeţele! Câte a trimis Putin? Două mii? Hai noi cu o mie peste. BUM, BUM, BUM!
Merkelo, ce faci fato? Hai şi tu, ce plusezi? Auziţi, Merkel e la noi şi vi-l dăm pe Jinping dacă vreţi. Pe locuri, fiţi gata…
Yeeeah, freedom to the people!

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

Leave a Comment.