Trei medalii şi-o înmormântare

olimpiadaRomânii şi-au găsit mai greu forma sportivă, dar au scos-o la mal. Delegaţia olimpică a bifat până acum 3 medalii, câte una de fiecare culoare. Nu-i puţin lucru pentru o naţie care şi-a bătut joc de sport în ultimul sfert de secol.

Ar trebui să dea de gândit şi faptul că “ai noştri” au părut în primele zile o ceată de zombi. Au început dezastruos la spadă şi handbal, după care, aceleaşi fete au călcat fără milă tot ce le-a ieşit în cale. Cum e posibil să pierzi în prima rundă la spadă individual şi să câştigi aurul pe echipe? Cum e posibil să te bată Angola şi Brazilia să-ţi dea scor dublu? Iar acum să dai de pământ cu Spania, favorita grupei.

Cred că delegaţia noastră ar trebui să facă studii suplimentare în legătură cu fusul orar, efectele climei, ale ploilor calde şi drumurilor lungi. Serios acum, trebuie să existe o ştiinţă şi despre adaptarea sportivilor, atunci când schimbă continentele şi emisferele.

Ce ne-au adus cele 3 medalii celor de acasă? Cum mă aşteptam: bucurie şi prostie.

Am luat la rând site-urile sportive imediat după finala pierdută de Mergea/Tecău. Doar argint? Pfff… cum aşa ceva?
Mergea este făcut cu ou şi oţet de tot internautul român, care mai de care specialist în tenis şi înalta performanţă.

Dacă se ridica Mergea măcar, dar măcar la genunchiul lui Tecău, luam doi auri, nu doar unul!

Horia şi Florin reprezintă România la această olimpiadă dintr-o rătăcire filantropică greu de înţeles. Băieţii ăştia doi au ajuns unde sunt exclusiv pe truda lor şi cheltuiala familiei. La fel cum şi Halep a ajuns locul 2 mondial.
România nu a contribuit cu altceva în afara unei haşuri pe harta lumii.

Mă îndoiesc că i-au ajutat indiferenţa şi prostia sistemului, haterii şi trolii (spuma prostiei).
Medaliile astea sunt rezultatul unor indivizi care nu şi-au mai suportat condiţia şi s-au rupt din peisajul vulgar. S-au rupt de noi, cei care fie îi lăudăm, fie îi înjurăm.
La fel cum bunicii noştri înjurau norii pentru secete şi inundaţii.

*

Şi acum, să trecem de la cele trei medalii la înmormântare. Cei mai mulţi dintre voi nu ştiu ce hulă se ridică prin spamul site-ului atunci când “ai noştri” bifează vreo victorie la olimpiadă.
Fantoma defunctului Freigedank îşi exteriorizează neţărmuita fericire, înjurându-ne cu gura plină de iubire caldă.
Să vă faceţi o idee simplistă, vorbim de vreo 90 de comentarii în trei zile!

Bre Nea ăsta, Mortule, ţie nu-ţi e deloc ruşine cu tine? Ai vreo 40 de anişori şi aşa ştii să-ţi iroseşti moartea?
Pe bune acum, dacă erai vreun puştan, mai ziceam. Na, trece printr-o fază, are toată viaţa înainte. Dar tu baţi în 40 de anişori (poate i-ai şi împlinit).

Te înţeleg că eşti bisericos practicant, crezi în dumnezei (la ce ego ai, doar nu puteai să crezi în oameni). Te înţeleg că eşti naţionalist, extremist (probabil ai citit cărţi proaste la vârsta nepotrivită). Dar şi prostia are o limită; când e mai lungă decât viaţa, dăm în activităţi oculte. Iar nouă ne plac alea inculte, ştii bine.

Hai, du-te şi meditează la tine în purgatoriu, freacă-te pe burtă cu Wagner, Celibidache şi Casper, fii liber, Freigedank!

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

11 Comments

    • A zis fantoma lui că s-a pictisit oricum de internet şi acum e pe iepe măreţe – scrie o carte pentru Editura Humanitas 🙂
      Odihnească-se în pace!

    • Da, sunt ceva asemănări. Eu am scris şi pot să scriu ca Freige, dacă beau şapte beri 🙂
      Dar Freige nu poate scrie ca mine, nici dacă moare şi învie de şapte ori. Mă refer la scriitura adevărată, nu jucării pe bloguri.

      Bine, şi Freigedank ar putea să scrie ceva folositor, dacă ar depăşi criza de imbecilitate. Îl duce mintea şi e mobilat. Acum, de exemplu, ce nod în papură crezi că mi-a găsit?
      “Să vă faceţi o idee simplistă”

      Da, sună ca dracu, este veriga slabă din articolul meu; Fraugedank a găsit-o. Am simţit o jenă cănd am scris-o, dar am zis că treacă-meargă, nu zgârie retina cuiva. Nu aş scrie asta într-o carte, dar în online sunt victima comodităţii.
      Ideea e că a găsit-o, specimenul instabil psihic a fost mobilat la vremea lui, când încă mai lega două paragrafe coerente.

      Eu sunt poate cel mai afectat de moartea lui Freigedank. Aveam cu totul alte aşteptări din partea lui. Aşteptări fără argumente, fără urmă de raţiune: iluzii.
      Dar când vine moartea, nu mai există loc de negocieri. A venit şi trebuie să o acceptăm.

  1. Dani,
    Freigedank nu o sa scrie niciodata ceva utilizabil sau deosebit. Putinele lui momente de sclipire si luciditate sunt doar mici insule inconjurate de o mare involburata de descarcari lunatice.

    La Freigedank proportia e gresita. Prea multa nebunie, mult prea putina luciditate.

    Reply
  2. Catre stafia lui Freigedank din spam:
    “Cum spunea Nietzsche, printre puținele vorbe de duh pe care le-a lăsat acest polonez prost, spunea că…. uneori însăși nebunia e o mască ce ascunde o cunoaștere, o luciditate mult prea adâncă…”

    Nietzsche se referea la un anumit tip de nebunie, pe care o poti controla si a denumito cunoastere fatala. La tine nu e cazul. Nebunia te stapaneste deplin, momentele de luciditate sunt o execptie.

    In rest, Nietzche este tot atat de polonez, cat esti tu rapit de extraterestrii. Nietzsche a fost cel care a lansat in ultimii ani de viata zvonul ca se trage dintr-o familie poloneza nobila. Arborele lui genealogic insa infirma aceasta afirmatie. Inca una din nenumaratele masti afisate de filosof.

    Nietzsche era de parere ca oamenii profunzi, se prezinta in relatiile cu alti oameni ca niste comedianti, pentru ca altfel nu se pot face intelesi. Nu e cazul la tine. Profunzimea ta nu exista.

    Inteleg insa de ce nu-l suporti pe Nietzsche. Pentru ca l-a desfiintat pe Wagner: (traducere libera)
    “Arta lui Wagner e bolnava. Problemele pe care le trateaza pe scena sunt probleme de isterici. Convulsivitatea starilor sale emotionale, hipersensibilitatea, nevoia de senzatii tot mai tari, instabilitatea sa, pe care a transformato in principii, felul in care si-a ales eroii si eroinele, toate aceste lucruri impreuna ilustreaza indubitabil imaginea bolii sale. Wagner est une névrose.”

    In original:
    “Wagners Kunst ist krank. Die Probleme, die er auf die Bühne bringt – lauter Hysteriker-Probleme -, das Convulsivische seines Affekts, seine überreizte Sensibilität, sein Geschmack, der nach immer schärferen Würzen verlangte, seine Instabilität, die er zu Prinzipien verkleidete, nicht am wenigsten die Wahl seiner Helden und Heldinnen, diese als physiologische Typen betrachtet (- eine Kranken-Galerie! -): Alles zusammen stellt ein Krankheitsbild dar, das keinen Zweifel lässt. Wagner est une névrose.”

    Reply
  3. Tot catre stafia lui Freigedank, care inca mai bantuie prin spam cu spume la gura:

    Eu sunt nascut in Timisoara. Nemtii din zona aceasta a tarii, din Banat, se numesc svabi, nu sunt sasi. Dar ce sa mai explic, un nationalist nevrozat ca tine, oricum nu intelege diferenta.:)

    Cat despre Nietzsche, bag mana-n foc ca nu ai citit nimic scris de el ci numai despre el, si asta doar in limba romana, pentru ca alta limba nu intelegi. 🙂

    Reply
    • Pe Freigedank nu poti sa te enervezi, e ca si cum te-ai enerva pe-un clovn. Din pacate insa clovnul a suferit o cadere nervoasa si s-a sinucis. Acum mai vorbim doar cu stafia lui, cel putin cat ne mai bantuie prin spam.

    • Stafia tocmai a ajuns la 169 de “bântuiri” în 5 zile; ne-a umplut Trash-ul.
      Există involuţie şi după moarte. De la halucinaţii şi înjurături, fantoma a trecut la plăceri mai intime. Colecţionează poze cu… mine, obsedată de fizionomie şi de stilul vestimentar. Cred că s-a îndrăgostit :))

Leave a Comment.