Tata de fata I

– Tati, tati! Dă brățara Ioana!

– Sunt prea mici pentru tata, uite ce mâna mare are tata, nu încap.

– Dă, tata, două degete.

Na, încerc s-o învăț să găsească soluții când se poticnește, nu să urle în gol de ciudă și de la o vreme asta se cam întoarce împotriva mea.

– Uite, ia două degete.

Se chinuie mica să-mi treacă brățările pe cele două degete (le schimbase ea rolul, punându-și-le pe mână, înainte de asta fiind niște banale elastice de păr colorate).

– A pus Ioana pe toate, toate culorile.

– Da, a pus Ioana.

– Zice tata culorile.

Pun degetul pe ele și încep să-i zic culorile:

– Uite, Ioana, ăsta e albastru închis. Da?

– Da, albastu nchis.

– Ăsta e albastru deschis. Da?

– Da, albastu eschis.

– Ăsta e… ăsta e… tot un fel de albastru, mami, că e mai mult albastru decât verde… ba chiar nu e deloc verde, da, da, n-am vazut eu bine, e tot un albastru doar că e altfel…

– E bleu, tati.

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

8 Comments

  1. Bă Vlad! Fiica-mea cea mare, Miruna mi-a zis intr-o zi: tati, dacă noi copiii nu putem avea grija de noi, când au apărut primii oameni pe Pământ, de ei cine a avut grija? Pe atunci avea doar 4 ani:))))

    Reply
  2. Ce fată scumpă ai 🙂 Și foarte multe poze cu ea. Mi-aș fi dorit să am și eu poze cu mine de când eram de-o șchioapă, dar timpurile nu a permis acest lucru… 🙁 Nu am decât vreo două-trei îndoite, crăpate și rătăcite prin casă.

    Reply
  3. Olivia, nu-mi spune – e big No NO în lumea specialiștilor în creșterea copiilor?

    Sgt. Pepper – s-au schimbat vremurile, acu toti avem o gramada de poze cu copii și le punem peste tot, sa le vada tot mapamondu.

    Ca nu toti au poze de calitate asta e partea a doua, nu pot insa sa nu observ pornirea ta narcisisto-melancolică de regret spre lipsa fotografiilor cu tine mic…

    Reply
  4. Mai, de principiu nu e bine sa fie chestii despre care copilul afla ca l-ai mintit ptr ca ajunge sa isi puna problema ce altceva n-o fi chiar cum i-ai spus tu, plus ca se confuzeaza, iar pe de alta parte astia mici ajung sa accepte foarte usor ca au fost la mami in burta unde au crescut pana s-au facut destul de mari ca sa iasa. Nepotica unei cunostinte mergea la maternitate cu bunica-sa ca sa-si cunoasca noua surioara, si un domn in troleibuz intra in vorba cu ea, si zice: aaa…ti-a adus barza o surioara…Dupa ce coboara domnul, asta mica ii spune bunica-sii: mamaie ce prost era domnul ala, credea ca pe copii ii aduce barza… Deci, na, faci cum crezi ca e mai bine ptr copilul tau pana la urma, dar astia mici sunt foarte capabili sa inteleaga cam orice.

    Reply
  5. Da, nu-i asa? 🙂 Sa vezi ce memorie nenorocita au astia micii si capabilii… Eu de cand era aia mica micuta de tot eram innebunita de labutele ei de ursulet asa micute si pufoase si o tot pupam in talpi 🙂 Si faceam chestia asta de cate ori o vedeam. Acuma, nu mai stiu de ce dar am avut o perioada in car n-am mai vazut-o cateva luni bune. M-am dus iar pe la ei intr-o zi si a inceput iar jughineala cu aia mica, o gadilam, ii suflam aer pe burtica, ma mai prindea de ce apuca, de-astea…Si cum ne jucam noi asa nu-ti zic ca se aseaza frumos pe spate si baga la inaintare cele doua labute cu aerul ca ce faci? pupa-le! Iti dai seama ca m-a umflat rasul si am pupat-o de i-am luat culoarea, dar na, ma uitam, uite ma ce tine minte toate gesturile, toate detaliile, ca sa nu mai zic ce atutudine de stapana are… Ce sa zic, am stricat copilul cu atata rasfat…

    Reply

Leave a Comment.