La vagonu’ de dormit – sfaturi de expert

22 de grade, aer ușor ventilat cu miros de iasomie, o liniște atât de adâncă încât îi puteam auzi inima creolei ce dormea goală sub așternutul proaspăt apretat și alb ca zăpada abia căzută. Iar încurcase baba de la ghișeu sexele și mă pusese în compartiment cu o tipă de 22 de ani, tot timpul mi se întâmplă asta…

Mergeam de la Vatra Dornei la București, să-mi întâlnesc hoardele de cititori la Bookfest și, cum drumul e vreo zece ore, îmi luasem bilet la vagonul de dormit, s-ajung om în capitală că era treabă de făcut.

E bine să știți că vagonul ăla de dormit are 60 de ani, așa că e necesar un picuț de efort ca să-l aduci la zi: Continue reading

Vagonul de dormit

De fiecare dată când purced spre capitală și aleg trenul (dacă starea în care plec nu e chiar plină de energie, prefer să stau întins o noapte decât să trag de volan sau să mă bat apoi cu capitaliștii pentru cine știe ce loc de parcare) găsesc motive să mă minunez de magicul nostru CFR.

Am zis și aici câteva cuvinte dar acum vin cu niște informații noi, neverificate, transmise vouă așa cum mi le-a spus și mie nașul vagonului de dormit.

”Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru omul care a cerut vagoanele astea de la nemți. Le dădeau la fier vechi și ale noastre știți cum erau? Vai și-amar” Continue reading

CFR-ul adormit

Nu că aș avea ceva împotriva aerului vintage sau că nu mi-ar conveni aerul austriac și tapițeria brodată, dar parcă totuși aș prefera altceva. Mai ales că e vorba de un tren important, principal să-i spunem, de traversează țara de la nord la sud și mai ales că suntem în 2015.

Adică nu vreau neapărat să facă 600 de km în 3 ore, dar parcă nici în 10 nu e tocmai ok. Iar ăsta e vagon de dormit, adică cea mai cu moț chestie pe care ți-o poate oferi trenul respectiv. Ăla principal, de leagă nordul de sud, nu orice mocăniță dintre 2 sate.

Am mai mers și pe la europeni mai breji decât noi cu trenuri care nu erau chiar strălucitoare și mai lăsau ceva aer prin balamalele scărțăitoare ale ușilor. Da alea erau trenuri de cătun, nu din astea serioase. Și nici măcar alea nu erau mai bătrâne decât mine. Continue reading