Umorul și internetul

Pisici peste pisici, faze stupide peste faze stupide, bebei care fac moace și un milion de alte lucruri care ne prezintă drept o rasă destul de ușor de mulțumit umoristic.

Trecând peste avalanșa de mâțe și crăcănați urlători, nu putem să nu recunoaștem că internetul a șers limitele umorului. Atât pe cea cantitativă, limitată la canalele clasice – ba o emisiune tv, ba un live, ba o carte – toate filtrate de industria respectivă și la care accesul era condiționat de timp, locație, bani, cât și pe cea calitativă, internetul lăsând pe oricine să spună/facă/posteze cam orice. Continue reading

De sub papucul nevestei

Democraţie – sistem ce se bazează pe dreptul la opţiune. Intr-o căsnicie democraţia este sistemul în care ai opţiunea să vrei exact ce spune nevastă-ta”

Oglindă– dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi dacă nu o reflectă e vai şi amar de fundu‘ tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar şi o îmbătrâneşti într-un an cât alţii-n zece. Porcule!”

Poşetuţă – sac fără fund în care se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele:medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de Continue reading

Ironia la femei

Spuneam în Povestiri de sub papuc:

” Ironie – formă de umor absolut necunoscută femeilor pe care încearcă totuși să o folosească dar le iese atât de jalnic c-ar face să crape de jenă și-o scoică tristă.

– Dragule, crezi că sacoșele ale vin singure din mașină?

– …

– Dragule, nu m-ai auzit? Crezi că sacoșele ale vin singure de la mașină?

– Nu știu, dragă, le-ai zis la ce apartament să urce?

– Hai nu fi, eram ironică!

– Aaaa…

Pac și-a crăpat scoica tristă; ”

Am dat peste un alt exemplu de genul ăsta pe dailymail. O blogeriță a hotărât să ironizeze articolele din revistele de bărbați care prezintă poze cu bunăciuni afișându-se sexy prin casă. Continue reading

La cină – Povestiri de sub papuc

Mă uitasem la Raymond Blanc două zile şi două nopţi non-stop, aveam ochii crăpaţi şi ieşiţi din orbite de la atâta informaţie, dar mă simţeam pregătit. Cu atitudinea asta am ieşit triumfător din casă, când abia se crăpase de ziuă şi am luat-o spre piaţă, în căutare de ingrediente de cea mai bună calitate pentru prima cină pe care o pregăteam vreodată. Romantică, bineînţeles.

Peste două ore m-am întors trăgând doi saci imenşi după mine, plini cu toate buruienile pe care gospodinele mi le băgaseră pe gât, cu vreo doi peştalani mari cât braţul şi mai mulţi mici, c-un picior de viţel şi juma de pulpă de porc, trei găini jumulite şi două tone de legume, plus două sacoşe cu fineţuri. Mi-am zis să am de rezervă în caz că nu nimeresc perfecţiunea din prima.

Când am intrat în bucătărie, mai mult mort decât viu, târâind sacii ăia infernali cu ultimele puteri, mi-am spus că peste câţiva zeci de ani gastronomia mondială se va uita înapoi cu adâncă recunoştinţă spre ziua în care eu am început să gătesc. Continue reading