Turcescu, ritual păgân

turcescuNu am văzut la televizor în ultimii ani ceva mai ciudat decât spovedania lui Turcescu. Dar a fost o spovedanie atipică, făcută în public, nu intim. Şi parcă mai aproape de scenă decât de confesional.
Mai degrabă un delir păgân, în care dumnezeul lui Turcescu a devenit o sperietoare de ciori fluturată pe deasupa capului, pentru a împrăştia norul de vină.

Nu i-a reuşit. Colegii lui, în frunte cu întrebătoarea de serviciu Sorina, îl priveau ca pe un trădător muribund, în ultimele minute de viaţă. “Numai Dumnezeu ştie cine este Robert Turcescu” a spus sub ochii bulbucaţi, adunaţi la masa rotundă şi lunecoasă. Mă, aici aş putea să te contrazic, chiar dacă nu e în legea firii. Nu e cel mai bun moment să dăm în “cei deja căzuţi”, pentru că “despre morţi numai de bine”.

Dar totuşi, nu ai dreptate. Cum adică numai Dumnezeu ştie cine eşti? Ne-am făcut şi noi o idee. Nu cred că mai pune cineva la îndoială faptul că eşti un mincinos şi un impostor. Să lucrezi în presă timp de un deceniu, cărând pe umeri stindardul deontologiei închipuite, fără pic de ruşine, este o performanţă. De care acum te lepezi ca de satană în faţa dumnezeului tău, tot închipuit.
Continue reading