Să păştim cu spor!

Anul acesta am furat startul şi sfântul miel sfârtecat de Paşte a sfârâit pe grătar de vineri. Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, Feria sexta in Parasceve, The Big Friday(?).

Sunt un păcătos, îmi accept resemnat condiţia. Dacă există un Dumnezeu şi, din atotputernicia funcţiei, mă pândeşte pe mine în ce zi perpelesc mielul, orice speranţă să meargă în neantul absolut! Speranţa prima, iar eu o voi urma îndeaproape.
De altfel, aşa îmi imagineaz iadul – un neant pur, nimicul curat. O stare de echilibru, neperturbată de sunet, lumină, căldură, presiune, molecule, gânduri. Perfecţiunea nimicului. Continue reading

Corniţă albă

happy_lamb_by_friendfrog-d6e0ycgŢop, ţop, corniţă albă, bucălaiule!
Îţi joacă ş-acum puful în iesle, în vânt, în hore de gâze, cu iz de pământ. Reavăn de laptele supt. Vărsat printre buze, din sfârcul călduţ.

Ţop, ţop, corniţă albă, zurbagiule!
Te plânge grinda când picură tăciunii în paiele seci. De-ar fi ştiut că te duci, te întreba unde pleci.

Să-ţi împrumute scoarţa de stejar. Să-ţi copere cu ea inima dulce, ferită de amar.
Amarul lacrimilor din ochi stinşi picurate; prelinse pe seul coastelor sfârtecate.

Ţop, ţop, corniţă albă, atârnatule!
Pari mai lung cu gâtul căscat din nările mucioase până la piept. Te leagănă grinda în funie ca pe haiduc în şiret. Copitele slobodă sângele fiert. Miroşi a lapte crud, sub blana de lamă crestată, smucită dement.

Se uită mă-ta la tine mirată. Nu ştie dihania cea roz ce-şi leagănă inima spartă.