Televiziunea și votantul PSD, mariajul perfect

De o parte avem niște oameni care mint pentru bani.

Nu e vorba de nicio nuanță, de niciun crez sau ideologie, mint pentru securitatea financiară pe care le-o dă jobul. Piața de media din România e mică, săracă și pur și simplu oamenii ăștia nu au încredere în valoarea lor profesională cât să-și caute un loc de muncă mai curat.

Asta la nivel de jos/mijloc, unde intră postacii semi-analfabeți, specialiștii social media, producătorii de emisiuni de duzină.

Dacă vorbim de vârfurile de lance, vedetele cu brand personal situația e diferită, la ei nu e vorba de locul de muncă ci de cât câștigă. În mod normal salariul unei fețe pe sticlă e direct proporțional cu venitul din reclame pe care-l aduce postului, iar suma asta nu va fi niciodată la fel de mare ca cea plătită pentru minciună/manipulare. Când miza este libertatea, păstrarea puterii, păstrarea averii, ești foarte generos cu omul care-ți duce bătăliile, nu mai gândești ca patron în termeni de afacere ci de supraviețuire.
Continue reading

S-a dus și Top Gear

Top Gear este una din bucuriile mele televizate, îi sunt fan vechi și fidel de când prezentatorii erau tineri sprințari. Am încercat să urmaresc varianta australiană, am încercat să urmăresc varianta americană, dar nu intră nicicum.

Asta pentru că Top Gear este o emisiune de divertisment și, chiar dacă ai aceeași rețetă, nu iese la fel dacă ingredientele nu au aceeași chimie și dacă poantele sunt repetate forțat. Iar cei trei mușchetari Top Gear, care aparent nu au absolut nimic în comun, sunt ingrediente luate tocmai din raftul cel de sus și foarte foarte greu de găsit. Continue reading

Invazia cracilor lungi

„Sticla” e a cracilor lungi, a decolteelor generoase, a sfârcurilor scăpate din greșeală peste bluză, a tot ce înseamnă piele de fufă expusă. Uite-așa, oriunde mă uit, e cu Biance, Daniele, Simone, Monice, smârțe, tâmpe, ieftine cum era margarina odată…

Și nici măcar nu e un accident ci o evoluție normală a televiziunii îndreptată, ca orice lucru care se respectă în capitalismul sălbatic, spre atotputernicul ban. Realizatorii tendrului se ascund, rușinați de ce publicul îi obligă să producă pentru a fi competitivi, în spatele frazei magice care le ridică de pe umeri orice responsabilitate ”asta vrea poporul”.
Continue reading