Cobor ieri din tren, după un drum de 10 ore. Rostogolesc geamantanul pe scări, strâng pleoapele să-mi spăl pânza de păianjen de la ochi și trag aer în piept: Haaaa, miros proaspăt de București. Nici nu fac bine doi pași, că mă ia pe sus un domn mai bătătorit la pomeți, dar mustind a cuviință: “Domnu, domnu, vă ajut cu bagaju? Hai domnu cu bagaju la taxi, taxi ieftin!”

Băi, ce minune. Am plecat trei zile la pozat și deja m-am întors vedetă. Mă așteaptă șoferul la peronul trenului. Câțiva metri mai departe, altul, la fel de politicos. Ridic privirea din pavajul cleios al Gării de Nord și observ că întreaga traiectorie spre ieșire era strategic străjuită de politicoși.

Cu ochii bulbucați și mandibula puțin cufundată între umeri, gata să lanseze atacul asupra prăzii de provincie. Ca niște pisici cu ochii lucind după pui căscați. Am grăbit cât am putut pasul, nu care cumva să-mi taie vreunul calea. Am auzit că ghinionul de pisică neagră nici potcoava nu-l mai lecuie.
Continue reading