Ştiţi senzaţia extrem de plăcută în care nu reuşiţi să vă daţi jos din pat? Nu pentru că aţi avea vreo problemă de locomoţie. Fizic sunteţi capabili să faceţi câteva sute de abdomene, după care să alergaţi o tură de Herăstrău. Şi totuşi, alegeţi să nu.

Astăzi m-am ridicat din pat mult după ora 14. Mai am câteva minute şi trebuie să respect somnul de după-masă. Ceea ce ar fi foarte ciudat, pentru că încă nu am mâncat. Nimeni şi nimic nu a putut să mă smulgă dintre perne. Telefonul, foamea, setea, vezica expandată cât patru stomacuri de bou; toate, mizilicuri în comparaţie cu plăcerea de a savura viaţa de ficus.
Continue reading