1%. 

Testele date în joacă, testele date în serios, cele cinci-șase sute-o mie de pagini citite într-o noapte și turnate a doua zi la examen de parcă le-aș fi avut în față, toate fără vreun antrenament dedicat(da, te poți antrena atât pentru teste de inteligență cât și pentru capacitatea de memorare), direcțiile variate în care sunt capabil de înțelegere, nuanțele de raționament, toate astea m-au pus în ăia 1% de pe glob. Bineînțeles vorbim de vârsta la care creierul rulează fin, 18-24.

Nu e ceva ce mi-a plăcut să cred despre mine, e realitatea dată de statistică și de rezultate. De fiecare dată când mă poziționez conform datelor astea palpabile, fără să le declar, de undeva vine automat reproșul.

Arogant! Elitist! Cine te crezi! Da’ ce, eu îs mai prost?

Puțini au o problemă cu un munte de om care spune că e mai puternic decât ei. Puțini au o problemă cu un model sau actor care spune că e mai frumos. Cumva însă e jignitor, nefiresc, de neiertat, de nepermis, ca altu să fie mai deștept.

Nu contează că tu defilezi mândru prin viață cu sloganul ”noi muncim, nu gândim”, ferească sfântu să-ți spună unu că el gândește mai repede, mai profund, mai complet. Tu poți să crezi că ești cel mai bun la pus gresia în baie, că asta faci de 20 de ani și vrei să o pui de fiecare dată cum trebuie, dar să nu auzi că altul și-a folosit capul la maxim tot 20 de ani pentru ce avea de făcut și asta îl face să fie mai bun la gândit decât tine. NUUUUU, e un nesimțit arogant.

Culmea ridicolului e alta. Nu începi o Continue reading