Mici observații despre mușchii lui Iohannis

În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

  1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de Continue reading

Anticariate cu plombe-n țiplă

IMG-20170116-WA0012

Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.

 

Ghicitoarea 1:

În librăriile din România sunt extrem de scumpe,

În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,

Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,

Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.

Răspunsul: carte

Ghicitoarea 2:

De unde le-am cumpărat?

Răspuns: din anticariate

 

Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:

Ce e mai greu?

1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading

Reconstructia Romaniei

In aceste zile societatea civila taxeaza clasa politica din Romania.
Nu este de-ajuns sa demisioneze Ponta, nu este suficient sa pice guvernul. Acum este momentul pentru schimbarea intregii clase politice. Ceea ce DNA a inceput in urma cu cativa ani, trebuie finalizat de catre societatea civila cu ajutorul presedintelui ales Klaus Iohannis. Protestele trebuie sa continue in fiecare zi pana cand va aparea o solutie viabila pentru reconstructia Romaniei.

Continue reading

România în sferturile Cupei Mondiale de Biliard


 

După o partidă la care fanii și-au ros unghiile, și-au smuls părul din cap și și-au pierdut trei ani din viață, România a învins Indonezia și s-a calificat în sferturile Cupei Mondiale de Biliard.

După primele frame-uri era clar că suntem sub adversari, Babken se dărâmase pur și simplu sub presiunea momentului și nu mai juca nimic (sau, cum atât de jignitor a comentat un amic – coane, ăsta a jucat cum jucam noi la Muscoi) iar inamicii se pomeneau cu masa la dispoziție constant. Continue reading

Război, spaime și oameni

O lume în care poți să călătorești oriunde, până și în spațiu. O lume în care poți fi auzit peste continente. O lume în care tehnologia a devenit atât de ieftină încât poți face filme în spatele blocului, cu camera personală. O lume în care libertatea de creație și de exprimare e fantastică.

O lume care se luptă cu poluarea, cu cancerul, cu hiv-ul, cu îmbătrânirea. O lume care încearcă să se autoeduce, să devină mai curată, mai milostivă, mai bună. O lume din ce în ce mai conștientă de responsabilitatea de a-și ajuta zonele rămase în urmă. O lume din ce în ce mai orientată spre lumină.

O lume în care economia, consumul, nivelul de trai, sunt lucrurile care contează pentru societate mult mai mult decât apartenența la o nație sau la un spațiu anume.

Cam ăsta e tabloul care domină lumea civilizată de azi, pentru mine ca om normal din mulțimea de oameni normali.

În contextul ăsta pot înțelege multe: Continue reading

România suntem noi

O altă zi a României, o altă zi de efervescență patriotică cu parade, discursuri, piepturi umflate de mândrie naționalistă. Nu se vede din modul în care-mi analizez țara, ba dimpotrivă de fiecare dată când o fac se trezește vreun patriot de carton să mă tragă de urechi că nu-mi respect patria mumă, dar și eu sunt atins de nițică dragoste pentru pământul în care îmi e îngropat neamul.

De asta scrisul meu de azi nu se va îndrepta spre unde e România sau unde aș vrea să fie, ci spre noi, spre mine, românul care a rămas aici și care că-i place sau nu, că știe sau nu, este de fapt România.

Ce-ar fi ca românul ăsta să-și ia țara înapoi nu așteptând totul de la mai marii țării ci făcând el primul pas. Și nu cine știe ce salt uriaș ci pași mici, simpli de tot: Continue reading

Cine este de fapt România

România nu este facebook, nu este bloguri și petiții online. România nu este grupul de prieteni în care ne simțim bine și mestecăm vorbe goale la o bere. Nu este nici măcar aerul extra-condimentat cu toate aromele străzii. Și nici fețele multiplicate, zorite și îmbulzite în metrou, piețarii zgomotoși, claxoanele răgușite, sutienele transparente ori alte frânturi de realitate percepute prin spectrul nostru limitat.

România este mult prea complicată pentru a fi simțită, mirosită și gustată. De fiecare dată când am încercat să o gust, nu am înțeles nimic.

România este asta:
prezidentiale
Continue reading

România este exact acolo unde merită

Harta-Religiilor-in-EuropaAm scris într-un articol recent că pupatul moaștelor este marca unui popor primitiv. Poate nu am fost suficient de explicit și am dat impresia că arunc vina primitivismului românesc doar în cârca bisericii ortodoxe române. Pupatul moaștelor nu este o cauză, ci un efect. Care se alătură altor efecte, cum ar fi audiențele imense ale emisiunilor de manipulare și incultură, afinitatea maselor pentru morbid, cancan și sentimentalisme prostești, tendința de vot și alegerea reperelor. Iar acest cumul de efecte reprezintă într-un final imaginea României de astăzi.

Efectele sunt evidente atunci când reușim să ne rupem pentru câteva momente de stereotipul motoriu cotidian; ne eliberăm de emoții și privim România în mod rațional; nu ca pe o doină, ci ca pe o ecuație.
Continue reading

Cancerul imbecililor

În fiecare zi ne lovim de exemple ale absurdului românesc venite de pe toată plaja socială. România, de la vârf la opincă, pare o schiță de umor pentru oricine îi vede câte un episod din afară dar pentru noi, cei din interior, este cel mult umor negru de unde și capacitatea infinită a românului de a face haz de necaz.

De unde vine până la urmă izvorul ăsta nesecat de personaje, întâmplări și scene scoase parcă dintr-o bandă desenată? E clar că nu e nou, proaspăt ieșit din stâncă, altfel Caragiale n-ar mai fi existat așa cum îl știm acum, drept cel care a imortalizat  veșnic actual românismul în toată splendoarea lui.

Să fie corupția și hoția? La urma urmei toți furăm și avem scuza Continue reading

Pițurcă a supt sfârcuri de zeiță

220986_220986_grupa_F_romania_1În fragedă pruncie Victor Pițurcă nu a avut biberon sau susetă. Dar a supt până la o vârstă înaintată la sânul zeiței Fortuna. Nu se poate explica altfel norocul deja enervant pe care acest Napoleon al fotbalului îl are la fiecare tragere la sorți. Dar la fiecare! Sau poate în momentele de neatenție aruncă bile măsluite în urne.

România are șanse foarte mari să participe la Campionatul European din 2016. Ne batem pentru calificare cu Ungaria și…Finlanda. Așa arată grupa din care facem parte:
Continue reading