Grade de nesimțire – studiu de caz

Parcarea vizavi de grădiniță. În fiecare zi.

Parcarea nu are propriu-zis intrare-ieșire fiind făcută pe un singur rând, după trotuarul larg, fără bordură, așa că din stradă intri direct în orice loc din parcare și de-acolo ieși drept, peste trotuar în stradă.

În fiecare dimineață și în fiecare amiază, parcarea se umple cu norocoșii veniți c-un minut mai devreme. După ei, interschimbabili în funcție de momentul sosirii, vin nesimțiții pe grade:

Gradul 1. Ăștia nu-s nesimțiți, doar un pic comozi. Parchează pe trotuar, în fața mașinilor din parcare, dar o fac răsfirat, lăsând loc de trecere și prin față și prin spate. Nu încurcă pe nimeni, o ușoară tragere de volan dreapta-stânga din partea celor parcați n-a enervat și nici omorât pe nimeni. Bine, ar putea parca un pic mai încolo, dar să mergi câțiva metri în plus e greu.

Gradul 2. Parchează printre cei de gradul unu și fac linie continuă în fața parcării, lăsând doar Continue reading

Rușine, Black Friday

De 3 zile tragediile și teroriștii au fost înlocuiți de internauții noștri cu un val de furie naționalistă de Black Friday.

Să le fie rușine! Să tacă din gură și să nu mai anunțe reduceri dacă n-au stocuri pentru toți!Niște țepari, dom’le!Nu așa se face, păi Amazonu’…

Fără să intrăm deloc în noțiuni comerciale (cine face reducerile, ce stocuri aprobă producătorii, ce se întâmplă dacă faci stoc masiv și nu vinzi) aș avea și eu niște întrebări și observații de bun simț. Continue reading

Reset

Se întâmplă să ajung cu scrisul într-un punct în care personajul rămâne suspendat între doi pași și se uită la mine c-o moacă tâmpă și ironică în același timp – ce faci, nene, mă lași așa?

Fiecare cuvânt vine ca o piatră de rinichi și-ajung să scriu o frază pe zi doar ca s-o șterg a doua zi când o înlocuiesc cu alta, la fel de bună. Nu mi se întâmplă des dar și când e să fie, mă lovește nimicitor.

Și cu cât merge mai greu cu atât mă încăpățânez mai tare să mă lipesc de taste, patru-cinci ore fără pauză, ridicat pentru mâncat și alte chestii naturale, revenit în scaun pentru încă patru-cinci ore și așa încă o tură, până se adună vreo 13-14 ore. Continue reading

Slavă Greciei

Mă uit și mă crucesc. Nu de situația Greciei, că acolo e clară treabă – o mâna de politruci au sacrificat o țară întreagă pentru că pierdeau accesul la ciolan dacă supărau grecul de rând, prin niște măsuri de trezire la realitate – ci de comentariile pe care le văd la noi.

Îi știți pe ăia care ne explică doct cum Ceaușescu a fost un erou național și că noi am luat pâine pe cartelă și portocale la coadă pentru că numai așa (de parcă am fi cerut produse pe gratis, tată) ne puteam plăti datoria externă? Ăia în care pocnește mândria națională că ne-am plătit și nu am rămas datori nimănui în epoca de aur? Continue reading

Câte ceva despre briți și despre noi

Nu-s eu cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre englezi, nu am stat chiar atât de mult acolo încât să devin un expert, dar oricum sunt mai potrivit pentru asta decât majoritatea românilor care fumegă acum contra lor.

De multe ori poziția mea de a nu contrazice adevărul lucrurilor rele care se spun despre români este privită ca o ridicare în slăvi a străinilor, în cazul ăsta a englezilor, cărora nu le văd petele negre. Ori nu despre asta e vorba, despre pete negre, despre vârfuri culturale, despre polul de sus sau cel de jos al unei națiuni.

Când vorbești despre cât de civilizat, dezvoltat și educat este un un neam, nu te referi la excepții de niciun fel ci la climatul general pe care îl întâlnești în țara aia și la comportamentul celor mulți, a majorității.

Da și englezii au țiganii lor (nu-s așa de tuciurii ca ai noștrii, nu operează cu atâta nerușinare pe față, dar sunt mult mai răi – în general grupările mafiote/criminale din țările dezvoltate sunt mai rele/dure decât la noi). Da și englezii au nesimțiții și bădăranii lor. Da și englezii au hoții lor, încă dinainte de a veni ai noștri. Da și englezii au șmenarii lor. Ba chiar au cartiere atât de rău-famate încât nici măcar cel mai dubios cartier al nostru nu ar intra acolo în top 10. Bătăi sălbatice, ultrași cretini, mult mai rele decât la noi.

Păi și atunci? Păi uite și atunci ce: Continue reading

Exact românii trebuie să civilizeze englezii

Cum mai ia câte o poziție vreun occidental la adresa imigranților români, cum mai apare vreun documentar pe aceeași temă, cum se trezesc românii noștri să dea replici tăioase, pline de sevă patriotică și pline de penibil.

Da, penibil. Un post de genul ăsta mi-a pus capac, câteva poze cu englezoaice rupte de alcool pe la ieșirile din club însoțite de comentariul românului nostru de le postase – da, românii trebuie să vină la voi să vă civilizeze. Share-uri, like-uri, cuvinte de ocară și alte vorbe de mare clasă aruncate spre bădăranii de englezi.

Da, englezii beau. Scapă de la muncă și merg în bar să bea. În cluburi fetele se fac praștie mai tare decât la noi. Mai mult, turiștii britanici sunt recunoscuți pentru vacanțele lor gălăgioase și aburite de alcool. Niște porci, dom’le.

Și-acum să ne uităm un pic la noi. Știți care sunt principalele două probleme cu care se confruntă antreprenorul în mediul rural? Că se bea și că se fură. Da, de către muncitori și în timpul programului. Omul e obișnuit să bea când face fânul și bea și pe linia de producție.

Știți cum se traduce la noi beția în cluburile din orașe mai mici și sate? În rupt pari din gard, scos securea și Continue reading

Să luăm dacă se poate

La grădiniță, Ioana primește cornuleț și lapte. Nu tocmai proaspăt, nu tocmai bun, nu tocmai premium. La cât de fandosită e la mâncare și la cât trebuie să ne rugăm de ea ca să mănânce trei linguri făcute exact pe gustul ei, era clar că nu o să se atingă de ele.

Na, să le pună în ghiozdan la alt copil, sunt câțiva care chiar au nevoie. Lângă mine un X, cu posibilități financiare cam de 10 ori mai mari decât ale mele, împinge cutia copilului într-o parte și-i desface tacticos cornul (pâine goală nu vă gândiți la altceva) și-i zice ceva de genul – uite, e primit pe degeaba, să vezi cât e de bun. Și dă-i și convinge copilul să mănânce ceva net inferior gustării pregătite de acasă.

Pe drumul spre casă încă mă miram de gestul ăla complet anapoda când mi-a trecut brusc, amintindu-mi de zecile de șmecherii văzute la poporul ăsta de-a lungul vieții mele milenare. Continue reading

Strategii neînţelese

Un subiect care mi s-a părut neinteresant, încă de la început: Roşia Montană. Vin unii să ne exploateze zăcământul şi să facă mulţi bani. Aşa, şi? Ce e nou? Asta se întâmplă din frageda mea pruncie. Incapacitatea de a ne valorifica resurse naturale ne defineşte ca stat.

Subiectul, în ansamblu, mi se pare la fel de neinteresant şi acum. Au început totuşi să îmi trezească interesul anumite aspecte, evenimente adiacente proiectului în sine. Unul dintre ele este campania agresivă din TOATĂ presa ce promovează exploatarea minieră.
Continue reading