Mici observații despre mușchii lui Iohannis

În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

  1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de Continue reading

PSD Limitele jocului

Tot ce face PSD-ul acum, de la mutilarea justiției până la dezastrul bugetar provocat de mituirea categoriilor sociale care-i susțin, era previzibil.

Ce poți să te aștepți de la o gașcă de condamnați/inculpați/anchetați ajunși la putere – să intre în pușcărie când au pus mâna pe pârghiile care să-i scape? Ce poți să te aștepți de la niște oameni la care singurele unelte de dezvoltare personală sunt furtul, șpaga, pilele și falsurile – să știe cum să guverneze după alte valori?

Nu numai că era previzibil dar a fost semnalizat chiar de ei în campania electorală, adică fix perioada în care trebuie să te dai sfânt pentru cei ce votează. Nici măcar acolo nu s-au putut abține să nu-și arate colții spre justiție, iar asta a fost un semnal de alarmă extrem de puternic(din păcate pentru mult prea puțini) care vorbea nu numai despre ținta lor ci și despre  tupeul cu care și-o vor atinge.

În timpul manifestațiilor din iarna trecută, pornite de primul atac asupra justiției, am scris două chestii extrem de neplăcute: Continue reading

La ce folosesc manifestațiile PSD-iste?

Cifre de toată jena pe lângă manifestațiile concurente, oameni strânși pe față de partid, plătiți și cu transport asigurat, afișe împărțite de organizatori, discursuri de să intri în pământ de rușine, un spectacol grotesc al hoției, obrazului gros și caliciei absolute.

Dacă se mai și apucă să vorbească manifestanții te-apucă râsul plânsul: unii înjură chiar conduita PSD-ului în timp ce-l susțin, alții visează soroși și binoame, alții nici nu știu pentru ce sunt acolo și ceilalți spun c-au venit că așa li s-a zis.

Te-ai putea întreba, ca om normal la cap, ce-i motivează să se umple de ridicol și să arate în gura mare pe ce și cum și-au construit toată puterea politică?

Două lucruri: Continue reading

PSD-ul și opoziția

Săptămâna trecută, chiar când protestele strângeau sute de mii de români în stradă, m-am uitat la tvr. Am vrut să știu cum se vede și ce se vede la televiziunea națională.

Două jigodii, una de la PSD, una de la ALDE, un cred că jurist (nu știu dacă era din opoziție sau neafiliat politic) și moderatoarea. De văzut am văzut un spectacol definitoriu pentru scena politică actuală:

  • la două minute după ce juristul a explicat clar și corect de ce ordonanța ar produce efecte retroactive, pentru că așa funcționează dreptul penal, una din jigodii zice că ”nu produce efecte retroactive, astea-s prostii”
  • la trei minute, se lansează ambele jigodii într-o pledoarie care duce abuzul în serviciu în ceva bagatelă făcută din greșeală, câteva zeci de lei acolo alocați aiurea din neatenție și pentru care să faci închisoare e un lucru strigător la cer de nedrept.

Moderatoarea și celălalt tip se uitau la ăștia doi fără replică. Efectiv nu-și găseau cuvintele în fața unui discurs pe cât de nesimțit pe atât de bine construit. Eu țipam la televizor, încercând să-i pun vorbele în gură ăluia, vorbe ce mi-erau atât de clare și de evidente încât nu înțelegeam cum cineva de pe planeta asta nu le are la el.

Ăsta e tabloul general al scenei politice românești: un partid adevărat,profesionist, se luptă cu niște amatori.

Cuuuuuuuum? Cum să zici de Continue reading

Pericolul real

Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să Continue reading

Cum îi mai trezim pe ăștia?

Neinformați. Needucați. Săraci. Spălați pe creier.

Toată lumea îi are, nu numai noi. În România însă segmentul ăsta are trei caracteristici speciale:

  1. loialitatea față de torționari; psd-ul, în toate formele sale, a condus țara de două ori mai mult timp decât restul partidelor împreună și totuși oamenii ăștia nu văd legătura dintre sărăcia lor lucie și lucrul ăsta.
  2. vârsta a treia; da, proporția de electorat sincer psd-ist(adică fără interes direct) e covărșitoare în favoarea bătrânilor(s-a tot bătut monedă că ultimele alegeri au arătat altceva – nu, electoratul psd luat pe cifre este dat majoritar de congruența mulțimilor asistați social, șomeri,pensionari, educație minimă).
  3. toleranța la furt, de departe cea mai urâtă caracteristică; vine din modelul comunist al furtului ca să te descurci, ajuns după revoluție medalia de onoare a ”descurcărețului”; nu pricep că sărăcia vine din furt și corupție nu din altceva.

M-am uitat cu revoltă și milă la spectacolul grotesc al ”mitingului” de susținere, la putreziciunea incredibilă afișată de susținătorii psd în media și la cinismul cu care manipulează exact oamenii de care vorbeam.

Cum îi trezim pe ăștia? Continue reading

Ordonanțele, presiunea străzii și calculul la rece

PSD-ul are Parlamentul și Guvernul, puterea legislativă și executivă, adică pot da și aplica legi fără vreun obstacol coerent. Nu, nici președintele, nici referendumul nu pot bloca o lege care are parlamentul și guvernul în spate.

Principalii jucători ai PSD-ului au dosare masive de corupție și se îndreaptă spre închisoare, pierderea unei părți substanțiale din ce au furat și, foarte important, pierderea puterii politice(ce înseamnă asta? studiu de caz – Adrian Năstase).

Cu alte cuvinte: RUINĂ.

1.Trecerea ordonanțelor de aministie/grațiere înseamnă pentru ei salvarea de la înec. Repet, au toate uneltele legale să le treacă.

2. Pentru țară, aceleași ordonanțe înseamnă dezastru. Înseamnă nu numai perpetuarea corupției care a ținut România într-o stare mizerabilă față de ce potențial avea după revoluție ci și reducerea justiției la o cârpă fără putere.

Înseamnă întărirea aceluiași sistem bazat pe pile, incompetență, șpagă, mușamalizare. Înseamnă aceleași spitale jegoase și fără Continue reading

Nu te mai fărma, fraiere!

În timp ce PSD-ul urla electoral că austriecii lui Iohannis ne fură pădurile (austrieci pe care ei i-au adus și crescut până la poziția de exploatator gigant al masei lemnoase dacice), guvernul lui Cioloș a pus pe masă câteva măsuri care au dat peste cap mafia lemnului.

O aplicație publică, în care poți să introduci numărul unui tir pe care tocmai l-ai văzut pe șosea cu remorca plină și sistemul să-ți spună dacă e autorizat sau furăcios, un telefon la poliție și-n câțiva km îl ia la întrebări. Știți cât de tare s-au rărit transporturile din zona mea (una dintre puținele zone în care încă mai e ce scoate de pe munte)? Cu vreo 80%.

Un soft care suprapune imaginile din satelit cu harta exploatărilor autorizate. Până acum băieții lăsau pădurea neatinsă pe margine și rădeau tot din zonele mai puțin accesibile… că cine naiba să ia munții la pas? Acum controlul se duce la fix.

Se plânge lumea iarna asta că e greu cu lemnu de foc. Da, e mai greu și mai scump să cumperi lemn care nu-i furat și da, e o lovitură groaznică pentru vilele în producție ale pădurarilor/inginerilor… ce să-i faci, e greu numai cu salariu, nu?

Două chestii practice, cu rezultat imediat, împotriva unei probleme la care toată țara urlă și mai ales generația asta tânără-ecologistă care nu a ieșit la vot. Două chestii seci, executate în câteva luni, după 26 de ani în care s-a tăiat și s-a furat cât s-a putut, 18 ani sub PSD și restul sub magnifica noastră dreaptă (CD, PDL).

 

Copia legalizată, pentru care trebuia să te duci la notar, să plătești omul ca să pună o ștampilă fără nicio legătură cu pregătirea lui. Da, nu-ți trebuie nicio pregătire juridică să Continue reading

BOR si decadenta spirituala

Am incercat sa neg, am luptat impotriva gandului ca BOR s-ar implica in campania electorala.
Mai ales dupa ce am citit o declaratie oficiala data de BOR, cu privire la alegerile prezindentiale. In aceasta declaratie oficiala din 04.08.2014, BOR precizeaza ca:

“”Clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod şi dezaprobată de credincioşi. Patriarhia Română face un apel către reprezentanţii clasei politice din România ca în dezbaterile electorale privind alegerile prezidenţiale din toamna acestui an să evite confruntările politice motivate religios, deoarece, potrivit legilor României, cultele religioase sunt factori ai păcii sociale (Legea 489/2006, art. 7, alin. 1), nu motive pentru învrăjbirea populaţiei.” Continue reading

USL nu a păcălit niciodată 7 milioane de români

De fapt USL-ul nu a păcălit niciodată pe nimeni, cei care au crezut în el au fost chiar mai puțini decât votanții celor două partide din uniune, câtorva liberali convinși venindu-le extrem de greu să acorde încredere unei alianțe cu stânga…

De asta mă amuză idioțenia titlurilor și articolelor despre cum ruperea alianței a dărâmat speranțele a 7 milioane de români, 7 milioane de păcăliți, de creduli dărâmați și așa mai departe. Nici vorbă de așa ceva, acei peste 7 milioane au votat contra unui președinte care a reușit să ajungă cel mai urât om din politica românească activă (pe Iliescu nu-l mai punem la socoteală, e ieșit din prima linie a jocului) și voturile lor nu au nicio legătură cu urcarea USL pe postul de salvator al țării.

Dacă prin absurd am ignora totuși realitatea și am presupune ca voturile au fost pro USL nu contra Băsescu, după o guvernare care a arătat Continue reading