Avem impresia că democrația românească nu este la nivelul altora mai vestice pentru că nu suntem mulțumiți de rezultate. Nu ne plac cetățenii cernuți prin sita democrației și nici acțiunile lor.
Primul impuls este o stânga-mprejur de vreo 2400 de ani, țop! în poala lui Socrate, să ne filozofeze despre stupizenia votului democratic. Cum să împarți egalitate unor oameni inegali? Cum să aduci vaporul la destinație, dacă toți pasagerii răsucesc benevol cârma?
Antagonismul social nu poate fi vindecat, există doar medicamente care îl fac mai tolerabil: Comunismul și democrația. Ambele propăvăduiesc egalități, încercând să țină închegate societățile eterogene prin natură. Frumoși, scunzi, deștepți, habotnici, idioți, culți, surzi: asta este, natura lucrează cu asimetrii.
Continue reading