ANAF şi peştişorul de haur

Un pescar mai iscusit, căminar rebranduit, azvârle minciogul s-agaţe norocul.
Prinse fâţe şi bibani, libelule şi broscani,
Lipitori şi ţânţărime ce-au supt sânge de prostime.

Toate, lighioane grase; cu burţi expandate, cămăşi suflecate,
Croială Armani, parfum de Giovani
Să moară duşmanii.

Căminarul n-are stare.
Tot aruncă şî învărte, peste râuri face punte,
Cată-n scorburi şi cotloane după Peştele Ăl Mare.

Într-o zi de sărbătoare: Paşte spornic, boieresc
S-a abţiguit prea tare de la vin bisericesc
Un peştan, arde-l-ar focul, de sticlire şi splendoare,
Zici că-i lacrimă de $tea, picurată în Valoare.
Continue reading

Când eram copil

Când eram copil, visam munţi de zăpadă.snake
Şi-un derdeluş să-mi lege zările de pragul uşii.
N-avem habar că ninsul va deveni povară;
de vom ţipa cu toţii când ne îngroapă fulgii.

Când eram copil, părinţii mi-au dat precept.
Să fiu corect în viaţă căci cinstea va răzbi.
N-aveam habar că astăzi va trebui să cuget:
„Toţi hoţii şi tâlharii afar’ din puşcării!”

Când eram copil, mă îngânam pe sine.
Eram săpânul lumii, hlizind la păpădii.
Acum mă-ngână câinii şi sunt străin de mine.
Amnezic şterg pe talpă aleile pustii.

Când eram copil, visam să mă fac mare.
Să-nalţ spre ceruri gâtul şi taine să dezleg.
Acum aş vrea să-nec misterele-n uitare.
Am reuşit să cresc… şi tot ce-am fost, să pierd.