Lua-v-ar dracu de oameni buni!

La așa un titlu porțile iadului se deschid fulgerător, de să sară din balamale… însă chiar m-am săturat de oamenii ăștia buni până în gât și nu pentru că aș fi alergic la omenie ci pentru că, de parcă n-ar fi de-ajuns de distrusă, au stricat încă un lucru la țara asta.

Vorbesc de sfinții ce merg printre noi, ăștia de aruncă cu gologani spre mâinile întinse, hrănindu-se cu privirea de recunoștință falsă a cerșetorului și umflându-și pieptul când simt admirația celor din jur pentru așa om adevărat. Să le pun zgărzi sub tensiune și de fiecare dată când dau la cerșetori vreun ban să le sară smalțul de pe dinți de la șocuri electrice , atunci da, ar merita admirați. Continue reading