Grade de nesimțire – studiu de caz

Parcarea vizavi de grădiniță. În fiecare zi.

Parcarea nu are propriu-zis intrare-ieșire fiind făcută pe un singur rând, după trotuarul larg, fără bordură, așa că din stradă intri direct în orice loc din parcare și de-acolo ieși drept, peste trotuar în stradă.

În fiecare dimineață și în fiecare amiază, parcarea se umple cu norocoșii veniți c-un minut mai devreme. După ei, interschimbabili în funcție de momentul sosirii, vin nesimțiții pe grade:

Gradul 1. Ăștia nu-s nesimțiți, doar un pic comozi. Parchează pe trotuar, în fața mașinilor din parcare, dar o fac răsfirat, lăsând loc de trecere și prin față și prin spate. Nu încurcă pe nimeni, o ușoară tragere de volan dreapta-stânga din partea celor parcați n-a enervat și nici omorât pe nimeni. Bine, ar putea parca un pic mai încolo, dar să mergi câțiva metri în plus e greu.

Gradul 2. Parchează printre cei de gradul unu și fac linie continuă în fața parcării, lăsând doar Continue reading

Rate la preot

Cu lista de salarii și pensii pentru fiecare familie din comună în față, preotul împarte contribuțiile – 200 de lei pentru unii, 400 de lei pentru ăia cu pensii mai grase. Nu vă mai spun ce înseamnă grase, că v-apucă plânsul, venitul mediu în Bucovina e jos de tot.

Popa e la a cincea sau a șasea biserică pe care o face și n-are timp de pierdut, așa își respectă instrucțiunile/canonul de mai sus și așa își dovedește chemarea creștină.

”Gândiți că aveți rata la bancă de-acum”

Nu, demult nu mai contează starea spirituală a enoriașilor, armonia din sat și puterea slujbei din altar pentru urcatul pe treptele ierarhice ale bisericii. Competența se măsoară în bani și turle.

”Și dacă nu plătiți?”

”Nu se poate, ne citește în biserică și ne face de râs. Și-apoi noi am zis că vrem biserică numai că nouă ne ajungea una mai mică, nu așa de scumpă”
Continue reading