Începem de la nivelul zero

Una dintre dulcețurile sărbătorilor de iarnă este trândăvia generală. O stare națională de hibernare, oportunitatea să ne resetăm. Indiferent de ardoare, de energia investită într-un proiect ori într-o idee, când apăsăm “Reset”, ne ascundem capul într-un nimic statornic. Îl lăsăm liniștit în nimicnicia lui, la maturat.

Suficient un an de împletit idei (fie inutile, fie tardive) – prea multe frunze rupte de vânt, prea multe crengi crescute strâmb. La final, ne căutăm rădăcinile. Și o luăm de la început, de la nivelul zero:

Continue reading

Vis, frate! – jurnal de vacanță pe litoralul românesc

Primul nostru concediu veritabil în 3 ani de zile (adică nu de genul – își ia nevastă-mea 4 zile că e epuizată și vrea să doarmă un pic mai mult sau îmi iau eu două zile și trag o fugă la o baltă sau pe un munte, să pot să-mi aud gândurile, dar mă întorc mai obosit decât am plecat).

Plecăm pe la 4 dimineața, deși planul era să demarăm la miezul nopții și dă-i și mână. GPS-ul blestemat își face din nou datoria și mă duce pe o rută mai lungă decât calculasem pe PC și în loc de 7 ore fac 9 jumate. Parfum, nu alta. Ce-i drept și eu merg ca melcul cu Ioana în mașină…

Ajung pe litoral într-un final, dărâmat (nu eram un monument de energie nici la plecare) și când dau să deschid ușa mă lovește uraganul Viorica (l-am botezat pe loc după soacră-mea că e o prezență la fel de plăcută). De la mașină până în hotel am ținut-o pe Ioana de călcâi ca pe zmeu (să vezi cum fâlfâia micuța în aer), pe nevastă-mea au ancorat-o cât de cât o parte din bagaje iar pe mine, mă rog… burta. Continue reading