Port cu mare dragoste în piept o răceală criminală ( de fapt e o pneumonie dar hai să nu folosim cuvinte grele) și după vreo două săptămâni de ignorat problema, ajungând într-un punct unde când tușeam eu picau comunicațiile în Dobrogea, am hotărât sa iau măsuri.

Am cerut sfaturi în dreapta și-n stânga, m-am uitat la televizor, pe internet, mi-am amintit de tratamentele de când eram mic și am purces la război. Am băut ceaiuri care de care mai scârboase, trăgând concluzia că ierbivorele, în special vacile au niște gusturi, să mă scuzați, de tot rahatul. Presupun că ceaiurile respective nu păstraseră chiar tot gustul de fan și tot oribile erau indiferent câtă miere băgam în ele.

Am halit ceapa cu kilogramul să pice răceală în fund de la iuțeală, am mâncat citrice mai ceva citrocopitec (animal mitologic african care se hrănește numa cu portocale și mandarine și doar foarte rar cu creier de nigerian), am băgat șodou, am băgat miere, am băgat tot ce se putea, în afara de untura de bursuc de care, slavă domnului, nu s-a găsit. Lapte de mărgăriță încă mai aștept.

Am stat cu mămăligă fierbinte pe piept, atât de Continue reading