Sugiuc o ciorba cu rahat?

“No more sugiuc!” strigară azi americanii pe glasul celui mai ales.

Biden officially recognizes the massacre of Armenians in World War I as a genocide – anunță CNN

Imperiul Otoman, la fel ca restul imperiilor încă vii ori demult apuse, s-a ridicat pe munți de oase. În urmă cu șapte secole, expansiunea culturală nu avea eficiența de acum, iar coranul și iataganul erau Yin și Yang pentru existența rudelor noastre suleimane.

Denunțătorii genocidului armean (tot rudele noastre, dar prin alianță) cunosc cum au curs meandrele istoriei, ei înșiși fiind făptuitorii unui genocid (amerindian, nu armean), tot în vremuri la care expansiunea culturală nu prindea rod.
Continue reading

Lupta

”Eram amândoi flăcăi, eu și frate-miu, tineri și proști ca niște cățelandri abia înțărcați de la țâță. Când am auzit buciumul de peste munte, ne-am zvârlit pe cai și duși am fost la oaste, să ținem piept turcului, să nu ne ia păgânii pământul de sub picioare.

Ne-adunase ura față de blestematul de turc de prin toate văile și colțurile ținutului, tare mulți dintre noi cu caș la gură, că nu luptasem niciodată și nici măcar nu văzusem vreo bătălie. Oșteni adevărați erau o mână de oameni, adunați de la cetate și niște răzeși mai bătrâni, care mai trecuseră prin sabie, restul eram toți niște mucoși cu mâinile neatinse de sânge.

I-am așteptat după un tinov întins pe toată valea. Acolo ne-au zis căpitanii c-o să se împotmolească și-o să-ncetinească valurile turcești și numa’ o să-i pălim ca pe niște mâțe plouate, de-o să-i punem la pământ rând după rând.

Eram atât de tineri și proști c-am luat-o ca pe-o joacă, ca pe-o încăierare între flăcăi cu ochii pe aceeași fată, după vreo horă-ncinsă-n fapt de seară. Îi așteptam pe turci cu zâmbetul pe buze, îmbătați cu povești de vitejie auzite în jurul focului. Continue reading