Moartea unui câine

Nu există protecţie, eschivă sau antidot pentru moarte. O suspectez că atunci când vine, ştie tot despre fiecare. În concluzie: << Moartea este singurul fenomen atotştiutor şi atotputernic cunoscut de om >> (Dani Corban căutându-l pe Dumnezeu)

De ce abordez subiectul morţii? Se pare că există persoane care au înţeles greşit articolul meu recent, Înmormântarea lui Max.

Nu, nu am dorit prin respectiva postare să “îl atac” pe câinele Max. Este un câine, un animal! Lipsit de conștiință, lipsit de vină! Trebuie să fii foarte plăpând psihic pentru a învinui un animal de orice. Chiorăitul meu nu a fost cauzat de animale, ci de oameni. Animalele sunt nevinovate. Oamenii, NU.

Oamenii apar în multe nuanţe. Atunci când înjumătăţeşti cu bună ştiinţă speranţa de viaţă a unui câine, drogându-l de mic, iar apoi îi organizezi ceremonii de înmormântare, în ce nuanţe te afişezi? Cred că falsitatea şi ipocrizia sunt cele mai cuminţi din paleta de culori.

Untitled
Continue reading

Înmormântarea lui Max

***
Totul este absolut superb! Câinii posomorâţi prezenţi la înmormântarea colegului, ploaie şi cer plumburiu. Discursul halucinant despre prestigioasa activitate a ofiţerului Max – şcolit la Râmnicu Vâlcea (like!) şi remarcat de americani. Reporterul cu hanorac albastru, străin de tainele microfonului. Au adus până şi bocitoare! SUPEEEERB!
Oare la parastas avem Pedigree sau Royal Canin? O apă de veceu demidulce?

PS: Da, ştiu, în primul rând a fost ofiţer şi pe urmă câine. Totuşi, noi suntem societatea care de curând a eutanasiat 70.000 de câini, doar în Bucureşti. Hai să ne prindem toţi de mână acum şi să ne pişăm ochii pentru Max. Pentru că a fost mai dresat.
Continue reading