Din fuiorul fiinţei mele ţi-am dat mamă-n gir precept. Să mă naşti din nou asemeni, să mă creşti şi să mă-nveţi. Când la rându-ţi te vei naşte dintr-un pântec preacurat. Într-o lume viitoare ce demult ne-o fi uitat.

Da, se întâmplă uneori să privesc în jur şi să am perfida senzaţie că „jurul” nu mă merită. M-am născut în timpuri nepotrivite. Sau să fie de vină doar locul?

Neo, de vină sunt eu. Idiotul care se supraapreciază, bazându-se pe argumente lipsite de valoare la scara istoriei. Privesc lumea cu aroganţa nemuritorului, omiţând faptul că fac parte din elementele consumabile ale peisajului.

Viaţa nu are un grad al urâţeniei sau al frumuseţii. E doar o proiecţie a fiinţei mele limitate. Am ajuns în Bucovina şi mă pregătesc să mă joc de-a Pierre …