De la coadă

Trag ieri o fugă până la farmacie, să scot familia din capcana unor dureri profunde de gât dătătoare de tuse vulcanică. Inaintea mea erau trei doamne cu hârțogăraie de completat, rețete de înțeles, semnături de dat și așa mai departe, așa că m-am relaxat și pregătit pentru câteva minute bune de așteptare.

După ceva vreme intră EA. Ea din generația de aur. Generația de aur, adică cea care a scos România din epoca de piatră, a construit blocuri, a inventat respectul și politețea în societate, curentul electric și banana la ziar.

Se uită nemulțumită la scenă, ridică dezaprobator din sprâncenele trase cu creionu, strânge din buzele rujate și mă fixează câteva secunde. Eu eram singurul element mai tânăr din compoziția cozii, eu eram cel care-i furam timpul pe nedrept.

O văd cum se fofilează, discret ca un ninja în roz, pe o linie paralelă cu mine, cât să fie un pic mai aproape de tejghea. Apoi așteaptă, complet liniștită. Continue reading

Adevărata Generaţie de Aur

Echipa naţională de handbal feminin sub 18 ani a câştigat Campionatul Mondial!

daniela corban

În finala competiţiei, România a învins Germania cu scorul de 32-21. Până la meciul din finală, handbalistele românce au învins echipele naţionale din Argentina, Uzbekistan, Macedonia, Germania (în grupe cu scorul de 27-25), Croaţia, Olanda şi Muntenegru. Singura partidă în care româncele nu au învins s-a disputat în faza grupelor: 30-30 cu Danemarca.

Dataliul care mă încântă în mod deosebit este legat de oraşul natal, Rm. Vâlcea. Majoritatea junioarelor vin de la Centrul Naţional de Excelenţă din Rm. Vâlcea. Nu îmi place să folosesc limba de lemn emailată kitschos, dar sunt momente când vorbele goale capătă sens.
Continue reading

Aurul atârnă greu

hagiDupă ce s-a făcut de râs cu echipa naţională de tineret, o nouă glorie a fotbalului se simte nedreptăţită. Ştefan Iovan nu vrea să plece, are mare încredere în potenţialul său de antrenor, înfrângerea 0-5 cu Austria a fost un mic accident.

Mi se pare corect. Trebuia să apară o nouă mărgea în lungul şir de exalaţii glorioase, începute, nu-i aşa, cu „Să ne faceţi statuie!” şi „Eu sunt Victor Piţurcă, nu uitaţi asta!”

Au trecut 20 de ani de la uriaşa performanţă a naţionalei de fotbal a României (performanţă egalată între timp de Costa Rica). Au trecut aproape 30 de la marea echipă a Stelei, în care activa şi domnul Iovan. De câte decenii mai avem nevoie pentru a realiza că fostele glorii, chiar şi de aur, nu sunt obligatoriu şi antrenori sau conducători competenţi?
Continue reading