Ruptura românilor

Am vrut să scriu postul ăsta de pe un țol moale, din fața unui șemineu adânc de piatră, cu trei cioate de corn mâncate de flăcări înăuntru și pojghiță de jar aprins până în buză, c-un pahar de tămâioasă aurie din 2007 în mâna stângă și doar cu dreapta liberă să alerge pe taste.

Acolo mi-aș fi găsit liniștea trebuincioasă unei scrieri despre ruptură violentă și agresiune nefiltrată. Dar n-am șemineu, n-am nici țol, la dracu! n-am nici măcar tămâioasă.

A fost Cioloș la Gâdea. Cioloș e partea mea din Românie, Gâdea e partea lor. Între ele e o prăpastie cumplită, săpată c-un entuziasm cretin de ambele tabere, c-un spor atipic pentru români, venit din ură și dispreț.

N-am cum să nu vă urăsc.

Vă uitați cum vă fură pâinea de pe masă și vă aruncă firimituri, vă uitați cum ne fură viitorul și ne schimbă trecutul, vă uitați cum dau vina pe alții deși au fost la putere de două ori mai mult decât toți ceilalți împreună, vă uitați cum își clădesc averi și diplome la fel cum vouă vă clădesc sărăcie, vă uitați cum mint, înșeală și omoară, Da! Omoară.

Vă agățați de-un kil de ulei sau de niște minciuni atât de Continue reading