Scutură Cruci (I)

Pădurea merilor cocoșați se aprinde la capăt într-o spuză de broboane. Sunt măceșii opăriți în asfințit, o armură de sfere incandescente care înzăpușește fruntea izlazului. Ștefuț expiră zdrențe de plămân. Privește înapoi Grobiștea Arsă și Casa Veche, unite ombilical prin albia gârlei. Din uscăciune se înalță sclipiri de sare și sticlă pisată. Mângâie moțul soarelui, se retrag în albie, țopăie nervos până întregul izlaz se cufundă într-o pâclă aurie.

Între pâclă și limpezimea cerului au rămas doar el și Mirana. A renunțat să-i mai urmărească silueta atunci când i s-au inundat ochii cu sudoare. I-a vărsat peste bombeuri până i-a rămas privirea lipită de pământ. O aude și o miroase, suficient ghidaj. După o zi de țopăit câmpenesc, Mirana miroase a levănțică și cireadă. A uger dodoleț scăpat dintre palmele proaspăt cremuite. Numai în glas și-a păstrat curățenia: „Ștefuuuț! Hai, Ștefuț, că am ajuns!”
Continue reading

Nu îmi plac glumele bune

Mai periculoasă decât o glumă proastă mi se pare o glumă de succes. Iar succesul se măsoară mai nou în aproape 7 milioane de vizualizări pe săptămână.

Nu ştiu dacă şi asta a fost regizată, la fel cum sunt 99,(9)% din farsele de succes încărcate pe youtube. Pentru calitate ai nevoie de regie, actori anonimi şi siguranţă. Nu vrei surprize, atacuri de panică sau accidentări.

Nu pentru că ai da doi bani pe cei accidentaţi, dar poţi da foarte mulţi bani silit de lege. Dar, repet, farsa de mai sus are ceva indicii de veridicitate. Unul dintre ele este alegerea atenta a victimei: Musai să fie copil, nu care cumva să poată reacţiona violent împotriva clovnului amuzant şi curajos.

De ce mi se par periculoase glumele de succes? Pentru impactul pe care îl au asupra spectatorului pueril. Cel care râde până se scapă pe el atunci când vede un glumeţ sărind din boschete şi ţipând la bătrâni. Când vede un clovn alergând cu drujba prin parc sau orice altă farsă cretină, care executată fără regie s-ar termina tragic.
Continue reading