Erou

Lumea Arres, Universul 6, anul 3490

”Dacă pierzi…”

Nu era nevoie să-i spună niciunul, le-o citea în ochi – dacă pierzi, murim. Nu mai aveau rezerve nici până la sfîrșitul anului iar în cinci ani, până la următorul Duel, aveau să moară de foame până la ultimul.

Vinovat era cel din fața lui, cel pe care învățase să-l urască înainte de a veni pe lume, flămând în burta mamei. Cel din cauza căruia toți copiii arreieni se nășteau și creșteau rahitici, generalul Esso. Câștigase de douăsprezece ori Duelul, de zece ori mai multe decât oricare altul dinaintea lui și-i aruncase într-o foamete de jumătate de secol.

Consumaseră totul din depozitele înghețate, la început cu lăcomie apoi, cu fiecare nouă înfrângere, gram cu gram. După al cincilea Duel pierdut în fața lui Esso, trecuseră la filtrat aerul și la procesat roca, moleculă cu moleculă. Acum își mâncau direct morții, uscați și făcuți făină în cuptoarele bisericii; nu mai aveau timp să-i îngroape și să-i filtreze după aceea, cum făcuseră cu fiecare cimitir până la al nouălea Duel pierdut. Continue reading