Românii şi particularităţile lor

boureanuMare forfotă în tribul nostru carpatin: preocuparea supremă a devenit corecta creştere a copilului şi dojenirea părinţilor care se abat de la reguli. Care reguli? Nu sunt nici multe, nici stufoase, le-au mestecat psihologii, fără răgaz şi oprelişte, în integritatea spaţiului media.
Totul a pornit din cauza (sau datorită) unei cornute  care a înjurat-o pe fiică-sa şi a trimis-o la “şcoala de curve”.

Nu au rost discuţii despre specimenul în cauză. Ca scurtă picanterie: După ce te baţi prin baruri ca un adolescent turbat şi noua nevastă are vârsta copiilor tăi, s-ar putea ca extravaganţa propusă de tine să mijească şi urmaşilor. Nu te aştepta să viseze la cursurile şcolilor de maici şi de taici.

Nu mitocănia cornutei mi-a atras atenţia, ci armata de psihologi năpustită ca un cârd de corbi peste cadavrul încă zvâcnind. Cu toţii erau marţiali, intransigenţi, şi mestecau aceleaşi platitudini, aceleaşi vorbe goale, de parcă-ar fi băut laolaltă apă după Sofia Sofista.
Continue reading

Romania putrezita

Romania mi se stinge din suflet câte puțin în fiecare zi, ca o candelă care își consumă uleiul undeva pe colțul frigiderului.

Cât de mic eram, am trăit revoluția cu însuflețire, ascuns în lada de studio a bunicilor să nu mă prindă teroriștii. Cumva miracolul schimbării își făcuse loc în mintea mea de copil și înțelegeam – nu știu de unde și cum, poate din vorbele bunicului care suspina greu din adâncul inimii că tatăl său nu a trăit să prindă din nou libertatea – înțelegeam că va fi altfel, mai bine, pentru fiecare dintre noi.

Apoi, încet-încet, am priceput mecanismele comunismului și cât de crunt și ucigaș a fost regimul unei jumătăți de veac. Am înțeles că toți munceau fără o finalitate reală a muncii, fără o testare a calității în mediul concurențial și poate cel mai grav pentru viitor – fără necesitatea și simțul lucrului bine-făcut. Continue reading