Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading

M-am întâlnit cu scriitorii Datagroup

_MG_0792Da, ne-am făcut cenaclu. Nu toată lumea a fost prezentă, vedeţi în poză doar câţiva dintre literații bucureşteni.
Acum am observat indicatorul “Să ardă fumătorii-n iad!” purtat de Cristina pe post de aură. Primul cenaclu Datagroup a coincis cu aplicarea legii antifumat.

Şi mă gândeam la stilul plastic în care ne place să facem autocritică: Alţii trimit rachete în spaţiu şi noi… Noi bem bere şi împuşcăm litere.
În anii ’60, omenirea învăţase deja trimisul rachetelor în spaţiu. Cel puţin pentru excursii în vecinătatea planetei şi aselenizări, cochetam cu ultimul nivel – desăvârșirea.

Tot în anii ’60, pământenii au făcut câteva filme excepţionale. Zilele trecute am revăzut The Birds – 1963, pictura lui Hitchcock care te lasă mut la fiecare vizionare. Un amănunt care a devenit strident acum, în contextul ultimelor evenimente (amănunt prezent în toate marile producţii cinematografice ale anilor ’60) – brodarea fumatului în filigran sideral.

The Birds nu este doar o capodoperă vizuală ci şi un monument ridicat fumatului. Când îşi umple prea-senzuala Tippi Hedren plămânii cu tutun, parcă se topeşte cerul în lacrimi de poftă şi admiraţie.
Continue reading

Dracula’s Kitchen

O poveste despre bucate românești, despre timpuri îndepărtate, despre locuri și oameni, despre obiceiuri pline de farmec. Un an de scris și de fotografiat din Delta Dunării până-n inima Bucovinei, o aventură printre tradiții și gusturi venite din negura vremii, o întoarcere spre spiritul românesc autentic. O carte liberă de zbuciumul zilei de azi.

4 aruncat faina m

Dracula’s Kitchen adună între coperți aventurile unui tânăr naufragiat pe ținuturile valahe(în partea de fantasy), o colecție de rețete tradiționale, de la storceagul căzăcesc din Deltă la pasca sfințită din Bucovina(în partea de rețete) și peste o sută de fotografii. Continue reading

Frumoasele dezechilibre

Frumoasele dezechilibre sunt poezie urbană.

Adică poezia celor care nu scriu poezie ci o trăiesc zi de zi în metrou, la birou sau pe pereţii oraşului. E poezia celor empatici, intuitivi, ce au o căutare neexprimată, cei ce merg discret în acelaşi pas cu mulţimea oraşului dar nu se confundă niciodată cu ea.
Poemele şi desenele din „Frumoasele dezechilibre” sunt o explorare în cuvinte şi în câteva culori simple a unor idei cu care este familiarizat orice om. Ideile alese, deşi reprezentative şi extrase din trăirea subiectivă a autorului, reprezintă concepte fără timp ce au existat din totdeauna. Astfel, teme ca „iubirea”, „singurătatea”, „cel ales”, „inutilitatea”, „rugăciunea” sunt transpuse într-o nouă formă pe hârtie. Continue reading

Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading