Mister la 30.000 de picioare

Într-un Lufthansa, cu Vlad, veneam din Munchen spre București. Disecam patetic proaspăt încheiatul Leipziger Buchmesse, încă năuciți de grandoarea evenimentului, când altă “năucă” mă trage de coada ochiului. Pe rândul din stânga, la vreo 2 metri, un tinerel descălțat călărea scaunul din față.

Afară, vreo minus 50 de grade, cât sunt de obicei la 30.000 ft.. Înăuntru, ceva mai cald, dar chiar în așa hal, să-ți sară pantofii din picioare și să taberi pe scaunul din față ca vierul în călduri?! Îi arăt lui Vlad specimenul, depășim năucirea și stabilim că suina nu-i singură, a venit in turmă. Ne aflam în mijlocul unui grup vesel de peste 10 indivizi, toți echipați sportiv, majoritatea încă încălțați. Continue reading

Daum & Dumber

daum1drAm văzut seara trecută cel mai slab meci al naţionalei de fotbal din ultimii patru ani. N-am mai arătat aşa buimăciţi de pe vremea când ne făceau olandezii măgăruşi: 8-1 la general, în preliminariile ultimului mondial.

Muntenegru, o echipă mulţumită cu mediocritatea, ne-a dominat în prima repriză, fără să-şi propună. La finalul partidei, posesia a fost aproape egală, noi am avut trei şuturi pe poartă, iar ei două. Probabil cel mai anost joc din prima etapă a preliminariilor.

Nu sunt de acord cu îndemnul ăsta la calm şi armonie generalizată, extrapolată în panteism: “Hai să avem răbdare, sunt doar fotbalişti, doar antrenori, doar oameni. Cu toţii suntem oameni, supuşi greşelii. Hai să fim înţelepţi şi răbdători.”
Ne pansăm cu nonsensuri şi clișee, ne imaginăm un consiliu al călugărilor budişti şi ne înnobilăm prosteşte.

Am jucat execrabil, iar Daum nu a demonstrat vreuna dintre intenţiile expuse oral.
Continue reading

Noi suntem vinovaţi pentru Euro 2016

“Campionatul intern e un rahat! E execrabil! E o tristeţe pentru campionatul intern că Alibec a fost cel mai bun. Eu mă iau după acest campionat?! Dacă mă iau după el, Alibec poate fi bun pentru o Balcaniadă. Aşa da. Dar nu pentru un Campionat European.
(…)
faptul că Iordănescu a folosit un jucător sau altul n-ar trebui să ne influenţeze judecata asupra fotbalului nostru. Altfel, greşim şi vom lua măsuri superficiale, ca de obicei. Şi mai schimbăm un antrenor, un preşedinte şi aşa mai departe, dar nu vom progresa niciodată.”
(Ladislau Boloni)

Zice bine fostul selecţioner, dar, din prea multă politeţe, nu duce la capăt analiza. Într-adevăr, nu vom progresa. Până la fundul prăpastiei mai avem, şi cădem în gol de două decenii. Principalii vinovaţi pentru dezastrul din fotbal nu sunt jucătorii, selecţionerii sau securiştii de la FRF. Vinovaţii suntem noi. Pentru că suntem săraci şi nu ştim să ne facem bogaţi.

seminte
Continue reading

Aurul atârnă greu

hagiDupă ce s-a făcut de râs cu echipa naţională de tineret, o nouă glorie a fotbalului se simte nedreptăţită. Ştefan Iovan nu vrea să plece, are mare încredere în potenţialul său de antrenor, înfrângerea 0-5 cu Austria a fost un mic accident.

Mi se pare corect. Trebuia să apară o nouă mărgea în lungul şir de exalaţii glorioase, începute, nu-i aşa, cu „Să ne faceţi statuie!” şi „Eu sunt Victor Piţurcă, nu uitaţi asta!”

Au trecut 20 de ani de la uriaşa performanţă a naţionalei de fotbal a României (performanţă egalată între timp de Costa Rica). Au trecut aproape 30 de la marea echipă a Stelei, în care activa şi domnul Iovan. De câte decenii mai avem nevoie pentru a realiza că fostele glorii, chiar şi de aur, nu sunt obligatoriu şi antrenori sau conducători competenţi?
Continue reading