Islamul e o religie a săbiei

Sunt câteva grupuri de oameni pe lumea asta care mă uimesc profund. Unul dintre ele este babuinii toleranței, despre care am să mai scriu, că e o sursă inepuizabilă de perplexitate.

Ăștia sunt cei care cu orice ocazie propăvăduiesc valorile omului bun până la miez, hai să le zicem tereziene, după simbolul spiritului modern creștin (pentru români puteam să le zic arseniene).

Lucru ăsta e lăudabil, indiferent dacă e executat din dorința de a avea o imagine bună sau chiar pentru că e simțit de oamenii respectivi. Maimuțăreala, stupizenia și cretinismul nu vin din dorința de a fi bun ca pâinea caldă, că într-o lumea ideală am fi toți așa.

Babuinul se arată abia când îi vezi discursul, argumentele, fundația multor acțiuni. Atunci îți dai seama că e vorba de niște oameni scufundați într-o lipsă de cunoaștere și înțelegere a oricărui alt mod de a gândi, a oricărei diferențe culturale și mai mult, oameni la care logica și realitatea nu joacă niciun rol în procesul de gândire.

Ăștia gândesc cu sufletul și își iau pentru creier doar informațiile care îi ajută să se simtă buni și îndreptățiți la un activism distanțator de noi, restul, ăștia mai puțin buni.

Discuțiile din ultimul timp referitoare la refugiați au fost un prilej bun de manifestare. Nu mă refer la dorința de a ajuta ci la cum, cu niște informații culese de prin filmele americane (unde când e vorba de islamici, apare tot timpul, că altfel s-ar pricopsi producătorii cu ditamai procesul, elementul rebel – câțiva rătăciți acolo care vor să ucidă necredincioși cu bombica – și elementul majoritar, bun, care predică pacea și înțelegerea, ca mesaj adevărat al Coranului) scandează sus și tare cum religia asta e un fel de creștinism așa, presărat doar cu vrei doi-trei fanatici. Continue reading