Inspiratie divina

Trebuie sa te atingă un înger pe umeri, de cel puțin două ori, ca să începi să ții dietă cu 2 săptămâni înainte de Crăciun.

Un munte de inspirație nu alta.

Și nici nu sufăr numai eu, de exemplu nevastă-mea așteaptă cu sufletul la gură prăjiturile ei preferate (choux a la creme), cu care o regalez de ziua ei și de sărbători.

Cum naiba să le fac dacă n-am voie să le și mănânc?

Dietă, muncă, echilibru

Prin primăvară, după vreo 2 luni de stat pe scaun și băut cola cu litrul (tabietul meu pentru când am de scris concentrat) și pus vreo 6 kile peste cele 10 în plus pe care le aveam deja, m-am hotărât așa tam-nesam să-mi schimb regimul alimentar și să revin la o suplețe de panteră.

N-am stat să-mi scot diete și alte chestiuni ci am luat-o la bunul simț, mâncat mult mai puțin, mișcat mai mult. Chestia cu mișcatul s-a dovedit rapid un vis, neavând timp sau voință să mă țin de un program clar de exercițiu fizic iar de făcut vreun sport adevărat nu prea am unde, cu cine sau cum.

De mâncat, cu excepția perioadelor de filmări în teren când nu-mi permiteam să fiu zombie, am mâncat cam 20-25% din cât mâncam înainte. Rezultatul au fost vreo 10 kilograme în minus și un tonus fizic mizerabil, dureri de cap, oboseală profundă și culmea, somn puțin și vai de capul lui și ăla. Continue reading

Dieta mea de spartan

De vreo câteva luni mănânc cam 15-20% din regimul meu alimentar normal care, în afară de a mă ține o grădină de bărbat mai mult de un sfert de secol, a reușit să mă rotunjească în ultimii ani.

Exact din cauza procesului anterior menționat de rotunjire profundă și implicit din cauza stării de hipopotam cubic pe care mi-o oferă m-am hotărât eu să ajung la o gravitație cât de cât decentă.

Decât cine știe ce diete miracol disociate cu fân și moluște spațiale, care să-mi încurce neuronii m-am hotărât și să mă facă să-mi pierd voința de a trăi, am hotărât să mănânc mai puțin. Ce chestie, nu? Continue reading