Tipologii bucureștene (I)

Bucureșteanul vine în multe nuanțe fiind mai degrabă un reprezentant național. Descendenții ciobanului Bucur sau măcar ai grădinăresei lui Arghezi sunt procentual asemeni amerindienilor. Restul? O strânsură pestriță de fomiști, de la Maglavit la Flămânzi via Olanu. Așadar, câteva tipologii bucureștene care pot fi lejer extrapolate național:

Egoistul puturos – Acel bucureștean a cărui indolență pute peste bulevard. Îl vezi cum își aruncă chiștocul pe caldarâm, deși mai are zece pași până la tomberon. Îl vezi cum aruncă pungi și pahare pe geamul mașinii. Ori cum își lasă bonurile și ambalajul napolitanei în căruciorul de cumpărături. Extrem de rar mi se întâmplă să găsesc un cărucior/coș de cumpărături fără bucățele de hârtie, pungi, pâine. Nu îl pot folosi așa, trebuie să adun gunoiul celui dinainte; gunoiul unui egoist care preferă să lase efortul adunatului pe seama mea. Continue reading

Huruiam răpciuni pe gât

Sfârşit de septembrie, când îţi plâng norii cu leşie în gât până te sufocă. Şi te lasă cu fruntea vânătă, umflată peste ochii sparţi de înecat. Nu te plânge nimeni; în liniştea asta de răpciune mucedă nu ştii dacă ai asurzit sau tot în jur este mort.

Ridică-ţi mucii de pe caldarâm,
Nu mai suge ţigări ghemuit.
Închide ochii, să te naşti pe un alt tărâm.
Aici s-a sfârşit:
Nimic de simţit, nimic de trăit.