Democrația nu este a noastră

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost aruncată în trocul negocierii, alături de alte state estice. Comunismul nu a fost al nostru; s-a hotărât la Yalta, în februarie ’45, să primim împrumut o nouă formă de guvernământ. Am primit.

Mulți dintre românii anului 1945 nu aveau habar ce li se întâmplă, de-abi învățaseră alfabetul în perioada interbelică. Tot mulți au fost cei care au înțeles, dar au primit. Naivitate, ura față de burghezie, propaganda, ispita unor privilegii și frica – motive suficiente ca majoritatea populației să se arunce pe burtă, cu capul între brațe, și să strige “Am înțeles, să trăiți!”

Au fost și câțiva, diafana minoritate, mai greu de convins. Sau imposibil, cazul lui Corneliu Coposu.
Fiind liderul unui partid dizolvat imediat după instaurarea comunistă și unul dintre supraviețuitorii regimului, Coposu a devenit imaginea eroului anti-comunist, a rezistenței. Un nume pentru intelectualul torturat în lagăr, în ocnă, la Canal. Continue reading

Puterea poporului, limitele democraţiei

democratie

“Democraţia este cel mai prost regim politic, exceptându-le pe toate celelalte care au fost încercate.” (Churchill, tradus de mine).

Sir Winston Churchill a spus asta în Parlamentul Britanic (Camera Comunelor, mai exact), anticipând emanația democratică a poporului său, 70 de ani mai târziu.
Astăzi, 24 iunie 2016, milioane de britanici şi zeci de milioane de europeni aprobă citatul imortalizat la 11 noiembrie 1947. În special prima parte, înainte de virgulă.

În presa centrală britanică  au apărut deja analizele demografice şi s-au tras concluzii uşor de anticipat:
Continue reading