De ce urăsc PSD

Dacă tot s-au înmulţit anti-PSD-iştii şi haştag rezistenţii ca hamsterii, simt nevoia să-mi explic prezenţa în rândul celor care urăsc PSD. Nu mi se pare corect să-mi vărs oful printr-o înjurătură searbădă (care, în funcţie de circumstanţă, poate avea conotaţii sexuale, ba chiar hazlii). Nici să mă declar anti-PSD pentru că asta-i moda, aşa se poartă în grupul prietenilor, dar nu văd o problemă să-mi promovez produsele şi imaginea la televiziunile partidului. Aşadar, explicaţii în multe cuvinte, nu sex oral:

În primul rând, să notăm măsura bună aplicată de guvernarea PSD: creşterea salariilor pentru profesori şi medici. Stabilitatea economică şi posibilitatea de a suplimenta veniturile bugetarilor nu sunt meritul guvernelor PSD, dar decizia măririi le aparţine. Puteau să nu. Criticile nu îşi au rostul – dacă România va ajunge în colaps financiar, nu va fi din cauză că, după şase ani de facultate, Doctorescu a primit trei mere în loc de două.

Restul finanţărilor pentru bugetarii căpuşă, pentru pensii mai mari decât salariile, pentru transport gratuit, tabere gratuite şi alte pomeni nu intră în aceeaşi categorie. Sunt doar propagandă scumpă şi proastă pe spinarea contribuabililor.
Continue reading

Judecata de apoi

Există 4 (patru) tipuri de votanți PSD:

– Inocenții: cei pe care îi prostești la infinit cu același truc. Oricât de ieftin, oricât de uzitat, se vor uita la el ca la a doua naștere a lui Cristos. Inocenții atât pot, asta este amplitudinea dumicatului legat cu ață dentară – pendulare de la codrul de mămăligă până la proteza dentară. Ei sunt categoria nevinovată, sunt puri. La fel cum e cățeaua care-și halește proprii pui. Trebuie să fii tâmpit ca să o pedepsești. E frig, e foame, e animal.

– Interesații permanenți: Peste jumătate de milion cu carnet de membru! Muicăăă! Lesne de bănuit că jumătatea aia de milion are și familie, deci înmulțim cu 3 ori 4, ori… Fiecare primește o ciosvârtă de hoit. Poate nu imediat, dar cândva, pe lumea asta ori ailaltă, carnetul de membru îi va izbăvi de propria condiție. Un locșor la primărie, la brutărie, un metru pătrat în piața de legume. Nu există premiu suficient de mic pentru cupiditatea lor. Continue reading

Jurnalul unui PSD-ist în devenire

Guest post: Nicu Andronic

15 Februarie

M-am trezit cu greu azi dimineață. Am fost la protest. 70 000 de oameni în București, zice Hotnews. Cred că am răcit un pic. Dar a meritat! Am protestat pentru țara mea, pentru oamenii buni din ea. Am protestat împotriva corupției și grupurilor de interese care vor să profite de pe urma muncii oamenilor cinstiți. Cred că am dat un semnal important că suntem aici și nu suntem dispuși să ne lăsăm călcați în picioare.

Sunt mândru de oamenii mei. Oameni dârji, care urmăresc zi de zi toate știrile și dezbaterile, care își răpesc din timpul petrecut cu familia pentru a merge în Piață, a protesta și a se lupta pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Vlad e unul dintre oamenii mei. Apreciez că de aproape o lună merge la fiecare protest. S-a împrietenit cu organizatorii neoficiali și a devenit o parte din ei. A protestat pe ploaie, zăpadă, frig, zi, noapte, uneori nevăzându-și băiețelul treaz cu zilele. Continue reading

Iminentul pumn în gură

Acesta este viitorul prim-ministru al României. Deși mulți o consideră încălțătorul lui Dragnea, optimistul din mine vede mai mult. Dincolo de condiția plebeului împins spre tribuna agorei, dincolo de “Vasilica” a cărei rezonanță te îmbie la o ciorbă de fasole, dincolo de provincialism și parvenitism, mai văd ceva: Psihopatie!

Să îți coafezi benevol părul ca un babuin, tu fiind viitorul prim-ministru al României, reprezintă un gest salutar. Nutrește speranța că, în spatele “Încălțătorului”, se ascunde un excentric. Cineva capabil să dea foc căruței cu paiațe. Continue reading

Laşitatea celor ce înjură votanţii PSD

La fiecare acţiune sfidătoare a coaliţiei ce domneşte în Parlament, se activează discursul veninos împotriva celor care au votat PSD. L-am înţeles anul trecut, pe fondul furiei şi al disperării de a ţinti un vinovat. Dar persistenţa începe să-mi provoace jenă.

În egală măsură, retorica “Bre, nu știu cum a câștigat PSD-ul. Eu nu cunosc pe nimeni care să-i fi votat!” În paradigma asta, emitentul inepției se plasează (de unul singur) pe o pătură superioară: Vezi, domne, ăia care au votat PSD sunt pleava, scursurile. De unde vin eu, emitentul, așa ceva nu există. Eu mă învârt într-un țarc salubru, fără PSD.

Breaking News: PSD a câștigat parlamentarele cu 18% din voturile românilor cu drept de vot. Atâtica, 18%. Au absentat 61% dintre românii cu drept de vot.

Asă că, emitentule superior, stai liniștit! Te cred că nu cunoști pe nimeni care a votat PSD, dar cu siguranță cunoști pe cineva din ăia 61%. Poate ești chiar tu.
Continue reading