De ce am uitat fotbalul

Pentru România, campania de calificare la Campionatul Mondial s-a terminat cu două etape mai devreme. Frustrant, dezolant, ruşinos şi toate etichetele pe care le-ar putea lipi pe borcanele cu supărări jurnaliştii sportivi, aceste gospodine ale fotbalului.
Atunci când eşti uşuit de pe câmpul de luptă, înainte ca războiul să sfârşească, decapitările nu mai servesc spălarea ruşinii ori restabilirea ordinii. Servesc doar inutilul.

Degeaba şi-au pus gospodinele poalele-n cap şi au mâzgălit etichetele furios, de nu mai ştii în care borcan e mai aprigă cucuta. Când s-a suflat ultimul corn, noi eram deja frăgeziți în triajul echipelor de umplutură – să fie a patra sau a cincea urnă valorică?
Au căzut tencuielile de politeţuri, toată lumea (soldaţi, spectatori, gospodine) scuipă furibund spre zidul dezgolit. În presa centrală, strălucesc glumiţele cu Daum & Dumber.

Ciudat amănunt. În urmă cu exact un an, am scris ACEST articol intitulat Daum & Dumber. Am înjurat prea devreme? Da, sunt un ponegritor înaintea vremii.
Continue reading

Daum & Dumber

daum1drAm văzut seara trecută cel mai slab meci al naţionalei de fotbal din ultimii patru ani. N-am mai arătat aşa buimăciţi de pe vremea când ne făceau olandezii măgăruşi: 8-1 la general, în preliminariile ultimului mondial.

Muntenegru, o echipă mulţumită cu mediocritatea, ne-a dominat în prima repriză, fără să-şi propună. La finalul partidei, posesia a fost aproape egală, noi am avut trei şuturi pe poartă, iar ei două. Probabil cel mai anost joc din prima etapă a preliminariilor.

Nu sunt de acord cu îndemnul ăsta la calm şi armonie generalizată, extrapolată în panteism: “Hai să avem răbdare, sunt doar fotbalişti, doar antrenori, doar oameni. Cu toţii suntem oameni, supuşi greşelii. Hai să fim înţelepţi şi răbdători.”
Ne pansăm cu nonsensuri şi clișee, ne imaginăm un consiliu al călugărilor budişti şi ne înnobilăm prosteşte.

Am jucat execrabil, iar Daum nu a demonstrat vreuna dintre intenţiile expuse oral.
Continue reading