România în sferturile Cupei Mondiale de Biliard


 

După o partidă la care fanii și-au ros unghiile, și-au smuls părul din cap și și-au pierdut trei ani din viață, România a învins Indonezia și s-a calificat în sferturile Cupei Mondiale de Biliard.

După primele frame-uri era clar că suntem sub adversari, Babken se dărâmase pur și simplu sub presiunea momentului și nu mai juca nimic (sau, cum atât de jignitor a comentat un amic – coane, ăsta a jucat cum jucam noi la Muscoi) iar inamicii se pomeneau cu masa la dispoziție constant. Continue reading

România învinge China 7-4

În prima rundă a Cupei Mondiale la biliard, România a eliminat China, favorita nr.8 și deținătoare a două titluri mondiale. Pentru publicul englez a fost o surpriză de proporții, pentru noi nu prea. Na, la urma urmei, ai noștri participă prima oară, nu i-a văzut nimeni cum joacă până acum…

De multă vreme avem jucători de biliard extraordinar de buni, care pot să joace de la egal la egal cu orice jucător de top 10 și care au doar un punct slab, venit din starea generală a sportului ăsta la noi – lipsa de fonduri care să-i trimită constant la concursuri internaționale îi face să aibă puține șanse pe scena mondială și la alea pe care le au, să se prezinte mult mai tensionați decât cei care au în fiecare an o grămada de apariții la turnee importante.

Astea fiind spuse, echipa românească este pentru mine combinația ideală – Ladanyi, după părerea mea, jucătorul român cu cel mai tare psihic și cea mai bună atitudine la masa de joc și Babken, posesorul celui mai bun joc la buzunar de la noi, tot după părerea mea. Continue reading

O cupă mondială palidă

Cel mai lipsit de vervă și palid campionat mondial pe care l-am văzut eu. Poate o fi așa doar pentru mine (și e o părere dată înaintea semifinalelor, sperând ca măcar în ultimele faze să văd ceva cu fanfară și artificii) dar mi s-a părut că s-a urâțit mult de tot fotbalul.

Sau poate am intrat în faza aia de vârstă în care m-apuc să povestesc cum pe vremea mea toate lucrurile se făceau mai bine și erau mai frumoase, doar că e cam devreme pentru asta…

Meciuri urâte, fără strălucire, sărace în acțiuni spectaculoase, fără întoarceri dramatice de scor, fără momente de eroism, fără sare, fără piper. Excepții cât firele albe din capul meu, aproape neobservabile. Și când mă gândesc că primul meci la care m-am uitat a fost Olanda-Spania – de-atunci aproape numa dezamăgiri (Germania – Ghana ce mi-a mai plăcut). Continue reading