Epoca scenariilor plate

Mă sperie cinematografia ultimilor ani; industrializarea artei a fost prea lejer acceptată de elementul final, consumatorul. Nu se mai produc opere “la bucată”, cinematografia s-a adaptat producţiilor în serie. Sute de bucăţi identice, livrate şi consumate într-un an. Un proces automatizat, cinic şi rece, anticipat în urmă cu vreo opt decenii de Chaplin şi “Vremurile moderne”.

În cinematografia automatizată, nu mai este nevoie de scenarii singulare ci de modele implementate matematic. Termenul “script” ne conectează imaginaţia la codurile informaticii, nu la manuscrisul cald, proaspăt bătucit de maşina scenaristului. Am intrat în epoca scenariilor plate, iar viitorul nu are nevoie de scenarişti. Va fi suficient un script care scrie scripts (scenarii). Continue reading

Black Panther, black sheep

L-am văzut la Cinema City, 3D.

Vorbim despre un film din seria Marvel, notat cu 7,9 pe IMDB și despre un box office de peste 400 de milioane $, doar în State. Lansat pe 16 februarie 2018, 400 de milioane încasări (USA), o săptămână mai târziu.

Important de precizat scenaristul și regizorul: Ryan Coogler, un wonderkid al Hollywoodului, născut în 1986, deja la al treilea mare succes, după Fruitvale Station și Creed. La raportul succes/vârstă l-a depășit deja pe Francis Ford Coppola, cel care a regizat The Godfather când avea 33 de ani.

Filmul, în tehnologie 3D, este un spectacol vizual. Dar povestea și replicile par scrise de un student la Politehnică, pe budă, mort de beat. Continue reading

Kuroneko – Pisica neagră


Kuroneko este un film de Kaneto Shindo, același regizor și scenarist responsabil pentru Onibaba (Femeia Demon), film prezentat anul trecut în ACEST articol. Am scris anul trecut:

“Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.”

Transpus în apocalipticul Japoniei medievale, la fel ca Onibaba, Kuroneko este efortul complementar găsit de Keneto Shindo după patru ani de căutări 1964 (Onibaba) – 1968 (Kuroneko). Celor trei piloni ai existenței umane (Mâncare, Somn, Sex) li se adaugă Răzbunarea, absolut al evoluției cunoscut doar de noi, specia supremă.
Continue reading

Cum văd eu filmele

Eu văd filmele la fel cum mănânc din farfurie. Și pentru că se întâmplă câteodată să zic pe-aici că Expandables 2 e foarte foarte bun dar Birdman nu m-a impresionat peste măsură și voi să mă credeți tâmpit, a venit momentul unor explicații.

Consum munți de filme și seriale, de când mă știu. Sunt printre fericiții care l-au văzut pe Jackie Chan și Arnold pe vremea comuniștilor, printre maniacii care au vreo 20 de seriale constant în playlist și pentru care un film reușit este o sărbătoare. Nu am o nișă preferată și mă uit la absolut orice fel de film urmăribil.

1. Zero snobism. Nu numai că n-am suferit niciodată așa ceva dar nu prea-l înghit nici la alții. De asta vă spuneam că văd filmele la fel cum mănânc. Dacă intru într-un restaurant de prin Bucovina și cer o tochitură sau niște cartofi prăjiți și-mi aduc băieții o tochitură excelentă, eu o să fiu deplin mulțumit și-o să zic că bucătarul de acolo e foarte bun.

Dacă mă duc la un restaurant de nșpe stele și comand prepeliță cu trufe și miez de sepie, iar Continue reading