Femei false

Bucureşti, 30 de grade plus, ascult în umbra udă cimentul fierbând. Blocul comunist are arome de sezon. În fiecare vară, cu fiecare caniculă, mirosul de comunism se îmbogăţeşte cu moleculele paraziţilor vremelnici. Grinzile îi pârâie a copt, parazitez într-un bloc bogat.

Vreau să scriu şi mă simt sufocat de aburii cimentului, de felurimea inclasificabilă a moleculelor inhalate, de condiţia vermină. Perfect! Comoditatea şi confortul psihic urzesc plictisul, nu creativitatea.
Există o oră specială care împresură răsăritul – atunci mi se usucă transpiraţia şi mă trezesc din haiala blocului fiert. Vă povestesc toate astea pentru că, în ciuda condiţiilor prielnice, m-am blocat.

Nu pot să construiesc personaj veridic, nu pot să falsific femeie! Continue reading

Femeile şi matematica

Young woman looking at math problem on blackboard

Young woman looking at math problem on blackboard

De când eram şcolărei plăpânzi, mogâldeţe, am observat o diferenţă majoră între băieţi şi fete: apetenţa faţă de ştiinţa exactă. Nu discutăm acum excepţiile, care sunt acolo, foarte bine ascunse, dar sigur există. Mă refer la majoritate; ne interesează ce se întâmplă în general, nu izolat pe versantul nord-vestic al Olympus Mons.

În general, încă din fragedă şcolărime, fetele se descurcau mult mai prost la matematică. Asta nu înseamnă că greşeau. Nu, nu, nu vreau să spun că noi, băieţii, aveam dreptate. Exista însă o diferenţă de limbaj. Între al lor, fără doar şi poate corect, şi cel matematic.

Noi eram mai docili, acceptam toate regulile, căram după noi zeci de semne, de radicali, de acolade, le înşiram pe 3-4 pagini…şi tot căram, câteva ore, până o scoteam la capăt: Buuun, deci tot cârnatul ăsta la care am consumat jumate de pix este egal cu log (a+b).
Continue reading

Femeia nu e om

Cel mai romantic duet. Sau cadoul făcut de divinitate femeilor:

femei
Atunci când două femei comunică, observăm un comportament diferit, încărcat de tensiune şi agitaţie. Acestea se deplasează în cercuri cu raza de aproximativ 2-3 metri, scot sunete foarte înalte şi de intensitate ridicată, agitându-şi haotic cele două membre superioare. Nimic în comun cu primatele din care am evoluat noi.

Comportamentul lor este asemănător cu al păsărilor, cu al nagâţilor purtători de moţuri strident colorate. Cel mai probabil strămoş este pterodactilul. Genetica a lăsat amprente vizibile în procesul evoluţiei feminine.

Chiar şi astăzi, în momentele critice, femeia îşi fâlfâie mâinile într-un ritm alert, în subconştient mocnind dorinţa de a-şi lua zborul. Comportamentul se repetă şi atunci când femeia îşi acoperă unghiile cu ojă sau lac. Obiectivul principal al zilei este atins şi apare nevoia de a sărbători succesul.
Continue reading