Pornirile religioase se transmit mai uşor la femei

femeie

– Nu spăl azi că-i sărbătoare!
– Aşa, şi?
– Păi e păcat.
– Faţă de cine? Conform cui?
– Eh… taci, mă! Nu se face.

N-aş fi găsit ceva în neregulă cu discuţia asta, dacă avea loc între un ateu şi religioasa parteneră de dialog. În regulă, omul este religios, consideră că dacă apasă butonul maşinii de spălat, îl înfurie pe Dumnezeu. E dreptul lui confesional să creadă orice.

Doar că am păţit-o (şi nu o dată) în dialog cu femei străine de orice tradiţii ortodoxe. Femei care la orice oră îşi bat cărămida între sâ în piept cum sunt ele fiinţe puritan-laice, iar religiile sunt doar poveşti pentru adormit copiii.
Continue reading

De ce nu deschid uşa popilor

bisericaSuntem un popor de credincioşi. De la şelarul uitat în alt secol într-un cătun maramureşean până la fruntaşii aleşi din capitala de şes. Primul îşi bate cruci în dreptul fiecărei biserici şi ultimii au grijă să îi construiască. Multe. Cât mai multe! Primul se roagă pentru porci graşi cu piele groasă şi ultimii se roagă să îi vadă primul. Piele groasă au deja.

Şi acum putem să împărţim puhoiul credincioşilor în două tabere: Superstiţioşii cei mulţi şi creduli, prima. Fariseii cei puţini şi parşivi, a doua. Ultima demonstraţie a celor puţini şi parşivi a fost chiar ieri, cu ocazia sentinţei lui Adrian Năstase.

Cum altfel poţi apărea în faţa poporului care te-a votat, dacă nu invocându-l pe Dumnezeu? Tot PSD-ul a fost ieri într-o transă a rugii. S-au rupt cu toţii de păcatele telurice şi s-au cocoţat de la poalele transcendentale până pe ţigla Edenului. Şi-au învăţat bine lecţia. Au ştiut că invocându-l pe Dumnezeu, automat apar protejaţi de o aură a sincerităţii în ochii celor mulţi şi creduli.
Continue reading