Rondelul supraomului

Autor: Heautontimoroumenos

În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală
Se naşte un nou om. Se naşte-un om şi-mi pare
Că sparge-orice tipar, dărâmă orice scală…

Pe fruntea sa de zeu eternă, visătoare
Se-aşează o coroană clădită-n chin şi fală,
În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală.
Continue reading

Poezii noi, membru nou

Astăzi și-a dat acordul cel de-al patrulea membru al echipei. Așadar, poetry slam în patru: Subsemnatul, Héautontimorouménos, Mămăligă Ion și Andru-David, primul jucător profesionist în echipa noastră de amatori.

Data trecută, Héautontimorouménos a scris poezia “Ea ascultă Bach” și l-a provocat pe Mămăligă Ion prin cuvintele “cărunt, bicisnic, cupă“.

Mămăligă Ion a răspuns:


Prezentul perfect

Noi vrem prim-ministru
Noi vrem supă
Am uitat de magistru
Ne pișăm în cupă
Continue reading

Strofa de joi

Culese de mine:

Şi când te-a-nhămat stăpânul la un car cu osia strâmbă,
La galop brăzdat-ai cercuri, despicat de biciul rece.
Nu ai vrut să urci spre ceruri, colăcindu-ţi limba-n trâmbă,
Să îţi treci prin sită gândul şi să bei licoarea pură,
Fără glasuri, inimi, feţe?

Armăsar cu ţepi în coamă, sfarmă-ţi între fălci zăbala!
Să zburăm târând genunchii peste norii fără chip
Să ne lepădam de bube, jupuind fâşii din pielea
Îmbâcsită-n colbul luncii unde-ţi bei de ciudă fierea
În mocirlă priponit.