Epigramele lui Heautontimoroumenos (I)

Poetul nostru Heautontimoroumenos, urmaș de-ai lui Păstorel Teodoreanu, este pasionat de epigrame. Scrie Păstorel al nostru, scrie mult și bine. În fiecare săptămână, voi prezenta agoniseala. Așadar…

Unui iubitor Ovin

Mare om Petrică Daea –
vinul îl preface-n apă
Și minuni face cu oaia
dacă poate-a pune-o… capră.

***

Unei ministrese certate cu limba

Uitându-se la ea perplex,
Profesorul, timid și tandru,
O-ntreabă ca un băiețandru:
Ai vrea, știi tu, să facem DEX?
Continue reading

Surâs

Autor – Heautontimoroumenos

 

Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins. Departe, mai departe,
Făclii de-un roşu-ntunecat se-aprind şi sting murdare
Încet, încet, murind pe rând… O, fin surâs în noapte!

Dureri străvechi goneşte-ndat’, căci amintirea doare
Şi-adu-ţi surâsu-n buze iar, din gândurile-abstracte.
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins departe, mai departe.
Continue reading

Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading

Poezii noi, membru nou

Astăzi și-a dat acordul cel de-al patrulea membru al echipei. Așadar, poetry slam în patru: Subsemnatul, Héautontimorouménos, Mămăligă Ion și Andru-David, primul jucător profesionist în echipa noastră de amatori.

Data trecută, Héautontimorouménos a scris poezia “Ea ascultă Bach” și l-a provocat pe Mămăligă Ion prin cuvintele “cărunt, bicisnic, cupă“.

Mămăligă Ion a răspuns:


Prezentul perfect

Noi vrem prim-ministru
Noi vrem supă
Am uitat de magistru
Ne pișăm în cupă
Continue reading

Echipa de poetry slam

Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.

Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.

“Ea ascultă Bach

autor: Héautontimorouménos

Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading

Strofa de joi

“Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.”

[…]

Strofa de joi

“De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
(…)
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Continue reading

Strofa de joi

“Istoria parca ne duce-n burta

si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste”

Strofa de joi

“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”

#islamizareaeuropei
#lamultiani