Somnifer

Magazia veche are podea din pământ bătucit, pereţi de cărămidă fărâmicioasă, plombaţi cu scânduri umflate şi cârpe. O cruce din două trunchiuri de salcâm înnegrit sprijină ţigla şi lasă noaptea jilavă să împungă pe la colţuri. Întunericul toamnelor târzii are glasul ascuţit, metalic – scormone pisiceşte când peste streaşină, când pe sub uşa priponită-n funii.

Lângă peretele comun cu grajdul, bătrâna mestecă în soarba porcilor şi măsoară din ochi mormanul lemnelor: sunt destule pentru încă vreo două nopţi. Acum e vreme de zăbavă, poate asculta vrabia din pod şi mărgelele de spumă pocnind sub bocancii grei. Portocaliul stors de sub tuci se rostogoleşte spre mijlocul magaziei, îngălbeneşte, apoi moare în negreaţa peretelui opus.
Continue reading