Gambitul Kovesi

Un gambit presupune sacrificarea unui pion în schimbul unui avantaj pozițional. Adică sacrifici un soldat cu gândul câștigului general: Take one for the team! – cum ar spune foștii prieteni ai doamnei Kovesi.
Astăzi, d-l Johannis a jucat șah.

Deloc surprinzător, discuția s-a polarizat, iar cele două teme grave sunt:

1. Iohannis? Impecabil! A făcut întocmai ce trebuia, CCR trebuie respectată, hai să jucăm conform regulilor! Kovesi oricum era decor, nu mai putea să miște în urma deciziei CCR. N-am mișcat un corupt anul ăsta, să vină sângele proaspăt!

2. Werner? Este blat cu PSD. Ne-a trădat rezistența, onoarea, viitorul. Trebuia să moară cu judecătorii CCR de gât (niște PSD-iști), iar noi, poporul, l-am fi scos din flăcările pierii cu brațele noastre neînfricate.
Continue reading

Veşnica obsesie, mâncatul cu două guri

bon

Aveţi idee de ce jurnaliştii noştri de toate zilele, indiferent pe ce parte activează, au intrat în febra bonurilor de masă? E subiect de mare interes public pesemne. Nu mai are pace societatea anului de graţie 2014, dacă nu ştim exact ce şi cât au mâncat Ponta şi Iohannis. Iar după ce facem rost de bonuri, prin mijloace deontologico-jurnalistice desigur, lansăm o competiţie între cei doi meseni.

Înţeleg din ironia jurnalistului Mândruţă că Iohannis a mâncat fie puţin, fie ieftin. Să vă spun drept, nu am fost impresionat nici de bonul duetului Ponta-Ghiţă. Un whisky, o şampanie, un păhărel de Jäger, câteva sticle de apă şi Cola. Daţi-mi voie să nu fiu impresionat.

De când a devenit şutitul notelor de plată o practică legală? De când a devenit toată maimuţăreala asta subiect de ştiri? Singura explicaţie ar fi interesul consumatorilor de presă pentru tractul digestiv al politicienilor.
Continue reading