Cărţile, poporul, ambulanţa

Doamna scriitoare Doina Popescu s-a gândit că ar fi o ideea bună să cutreiere ţara într-o ambulanţă inscripţionată “Ambulanţa pentru literatură”. Un fel de turneu prin care fanii doamnei Doina vor avea acces la romanele şi autografele dânsei.

Doamna scriitoare Doina Popescu a fost crunt bătută de locuitorii capitalei în ambulanţa inscripţionată “Ambulanţa pentru literatură”.

Martorii şi agresorii spun că ambulanţa a parcat în cartierul reziduuţial din zona Gării de Nord pentru a le fura copiii. Copii care, în cazul multora, erau deja la al doilea, al treilea proprietar. Buuun…

Eu cred că-i doar o scuză născocită în secţia de poliţie (da, agresorii au fost arestaţi). Adevărata problemă a respectivilor bucureşteni a fost alergia la cărţi.

Mai multe detalii în filmarea postată de stimabila Maryy Edy:
Nu rataţi comentariile aferente postării! Şirurile compuse din maximum 3 vocale şi vreo zece X, Y şi $ sunt numele comentatorilor. Ceva IT-işti, probabil…
Continue reading

Cărţile care ne-au eliberat

martinica

Cărţile copilăriei, refugiul nostru, portalul iluzoriu care ne teleporta de fiecare dată într-o altă lume: străină, hipnotică, eliberatoare.

Nu ştiu ce mai ajunge astăzi în mâinile copiilor, pe lângă Martinică ori poznașul cuplu Bombardel şi Murdărica.
bombardel

Poate, într-un moment de exalaţiune publicistică (la nişte beri), autorul trilogiei Ronţ ne va oferi câteva picanterii din piaţa de carte destinată copiilor.
Continue reading

Filmele şi cărţile îţi modelează viaţa

pavel“Eşti ceea ce mănânci” are sens doar în plan metaforic – “mâncarea” trebuie să fie ceva aliment spiritual, nu ceafă de porc şi mămăligă cu brânză.
În cazul meu, se aplică negreşit. Sunt impresionabil, am o empatie exagerată, trăiesc acţiunea din interior, nu moţăind în fotoliu.

Sunt bondarul omniprezent în grădina cu narcise. Fiecare cadru, replică, grăunte de polen se află înregistrat în carneţelul meu.
De-asta încep să bâzâi atunci când scenariştii scapă câte-o poznă. De exemplu, în Hannibal – primul sezon, episodul cu cioara din piept.

Construieşti tot episodul exclusiv în spectrul realismului. Medicii poartă discuţii despre policlorură de vinil şi neurocysticercosis. Cântăreşti fiecare miligram de tetracaină şi faci un caz despre cum nu se pupă ceaiul de sunătoare cu protoxidul de azot. Totul este chimie, ştiinţă, precizie.
După care deschizi pieptul cadavrului şi din el zboară o cioară. Metaforă, oaieee! Ia de-aici!
Pentru cineva care se lasă înghiţit de acţiune, pentru bondarul omniprezent, fazele astea sunt nişte nuci aruncate la mişto în perete.
Continue reading