Cum fu la Bookfest (I)

Bookfestul din acest an a fost pentru mine un amalgam de emoții. Dacă aș avea o balanță a simțămintelor, cu siguranță i-ar coborî brațul cald și mieros; prezența la cel mai mare târg de carte românesc nu poate cântări altfel. Dar amalgamul fu bogat și încâlcit – voi dezvolta în cadrul articolului.

Bilanțul editurii nu-l cunosc, sper că a fost olecuță mai bine decât anul trecut.

În seara asta, am primit fotografiile care (probabil) construiesc un sinopsis mai cinstit decât grafomania mea. Cele mai multe poze sunt (de departe) cu d-l Claudiu Arieșan, directorul editorial al Editurii Datagroup. Imposibil de ignorat farmecul cristalin, de sacru scrib etrusc, dar o minte indecentă i-ar putea recomanda fotografului (Antonio) rimele lui Safo din Lesbos.
Buuun…
Continue reading

Bookfest, balene şi perverşi

Editura noastră este oaza de prospeţime a Bookfestului. Aici se retrag la vatră mamuţii, cașaloții epuizaţi între valurile erudiţiei. Se aşază la masă, împreună cu sacoşa de rafie şi pungile din Kaufland, îşi întind ciolanele năduşite, oftează lung şi apăsat – Greu. Greu cu supliciul omniscienţei.

Oamenii se văd că au ajuns la destinaţie. Loc răcoros, mese, scaune, pereţi tapetaţi cu nişte paralelipipede ciudate, frumos colorate. Te aştepţi în orice moment să ridice mâna şi să pocnească meşterit din degete: “Băiatu, băiatu, o bere la masa asta. Rece!”

Ieri ne-au deşălat scaunele două modele Rubens, încă suculente, dar împinse bine spre marginea presenescenței. După ce şi-au săltat paporniţele pe sticla proaspăt lustruită de mine, au început să ţăţească (Verbul a ţăţi este sinonim cu a ţopârlăni, dar potrivit căprioarelor care păşesc legănat spre asfinţit. Astea nu mai ţopârlănesc, nu mai pot de mult “ţop-ţop!”. Dar ţăţesc într-un mare stil).

Şi cum nu era suficientă conversaţia maiestuos purtată pe culmile culturii de volubilă precupeaţă, încep voinicele mele să cotrobăie pe la fundul pungilor. Un şir nelimitat de pungi, ascunse una-ntr-alta pe model Matrioșka.
Nu pot să zic că am rămas uimit. De când s-au aşezat la masă m-a bântuit un gând: Băi, oare cât durează până le loveşte foamea pe delfiniţe?
Continue reading