Ateii și bisericoșii

Probabil ați aflat despre psihopatul care a mers la Mănăstirea Şinca Veche, a comunicat cu îngerii, apoi și-a măcelărit familia cu un cuțit. Nu este primul caz, nu văd vreo legătură cu fanatismul religios.
Ateii care pun atrocitatea în contul bisericii au tot atâta dreptate cât aveau bisericoșii după tragedia din Colectiv (rock, cântece sataniste, le-a dat dracul foc).

Întotdeauna va exista un conflict ideologic între atei și bisericoși; fiecare tabără va ataca murdar, iar logica nu are loc în gâlcevirea milenară. Nu sunt atras nici de ateism, nici de habotnicie, ambele mi se par extremități greu de digerat. Dacă aș fi în situația să le arbitrez meciul, primul cartonaș roșu l-aș arăta bisericoșilor. Arbitru corect, imparțial: Roșu!
Continue reading

Rolul bisericii într-o societate

godÎn anul 1864, Statele Unite pun în circulaţie primele monede gravate “IN GOD WE TRUST”. Mottoul apăruse deja cu doi ani în urmă pe steagurile soldaţilor americani, combatanţi ai Războiului de secesiune. Erau primele zile ale unui imperiu, începuturile unui sistem nu doar funcţional, ci şi trainic, solid: Ceea ce numim astăzi cea mai importantă democraţie a lumii.

În secolul al XIX-lea, părinţii imperiului american au realizat că o societate puternică nu se poate clădi doar cu principii democratice; o formă de guvernământ, fie şi perfectă, nu poate ridica o naţiune. Pentru că formula unei naţiuni nu conţine doar indivizi educaţi ori obligaţi să respecte aceleaşi reguli. Mai este nevoie de cleiul magic care să-i unească într-un norod: Credinţa.

Un individ poate funcţiona fără credintă. Dar un popor, NU.

Şi acum ajung la soluţionarea dilemei din titlu. Care este rolul bisericii într-o societate? Norodul are nevoie de credinţă, nu de biserică. Din acest motiv, biserica nu reprezintă soluţia, ci instrumentul de aplicare a soluţiei. Biserica este intermediarul care transformă o necesitate abstractă, credinţa, într-o pastilă palpabilă: Religia.
Continue reading