Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading

Echipa de poetry slam

Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.

Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.

“Ea ascultă Bach

autor: Héautontimorouménos

Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading

Excitatio

cocosAtunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.

În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.

Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading

ANAF şi peştişorul de haur

Un pescar mai iscusit, căminar rebranduit, azvârle minciogul s-agaţe norocul.
Prinse fâţe şi bibani, libelule şi broscani,
Lipitori şi ţânţărime ce-au supt sânge de prostime.

Toate, lighioane grase; cu burţi expandate, cămăşi suflecate,
Croială Armani, parfum de Giovani
Să moară duşmanii.

Căminarul n-are stare.
Tot aruncă şî învărte, peste râuri face punte,
Cată-n scorburi şi cotloane după Peştele Ăl Mare.

Într-o zi de sărbătoare: Paşte spornic, boieresc
S-a abţiguit prea tare de la vin bisericesc
Un peştan, arde-l-ar focul, de sticlire şi splendoare,
Zici că-i lacrimă de $tea, picurată în Valoare.
Continue reading

Frumoasele dezechilibre

Frumoasele dezechilibre sunt poezie urbană.

Adică poezia celor care nu scriu poezie ci o trăiesc zi de zi în metrou, la birou sau pe pereţii oraşului. E poezia celor empatici, intuitivi, ce au o căutare neexprimată, cei ce merg discret în acelaşi pas cu mulţimea oraşului dar nu se confundă niciodată cu ea.
Poemele şi desenele din „Frumoasele dezechilibre” sunt o explorare în cuvinte şi în câteva culori simple a unor idei cu care este familiarizat orice om. Ideile alese, deşi reprezentative şi extrase din trăirea subiectivă a autorului, reprezintă concepte fără timp ce au existat din totdeauna. Astfel, teme ca „iubirea”, „singurătatea”, „cel ales”, „inutilitatea”, „rugăciunea” sunt transpuse într-o nouă formă pe hârtie. Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.”

Când eram copil

Când eram copil, visam munţi de zăpadă.snake
Şi-un derdeluş să-mi lege zările de pragul uşii.
N-avem habar că ninsul va deveni povară;
de vom ţipa cu toţii când ne îngroapă fulgii.

Când eram copil, părinţii mi-au dat precept.
Să fiu corect în viaţă căci cinstea va răzbi.
N-aveam habar că astăzi va trebui să cuget:
„Toţi hoţii şi tâlharii afar’ din puşcării!”

Când eram copil, mă îngânam pe sine.
Eram săpânul lumii, hlizind la păpădii.
Acum mă-ngână câinii şi sunt străin de mine.
Amnezic şterg pe talpă aleile pustii.

Când eram copil, visam să mă fac mare.
Să-nalţ spre ceruri gâtul şi taine să dezleg.
Acum aş vrea să-nec misterele-n uitare.
Am reuşit să cresc… şi tot ce-am fost, să pierd.